Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUZICAL
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 426 pentru MUZICAL.
SOLFÉGIU , solfegii , s . n . Mică piesă muzicală fără cuvinte , compusă în vederea exercițiilor ; exercițiu vocal executat fără cuvinte , menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi notele
SOLÍST , - Ă , soliști , - te , s . m . și f . 1. Cântăreț sau instrumentist care execută o compoziție muzicală ( sau o parte dintr - o compoziție muzicală ) concepută pentru o singură voce sau pentru un singur instrument . 2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deține un rol principal într - o compoziție coregrafică de
... TAM - TÁM , tam - tamuri , s . n . 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr - un disc concav de metal forjat , care , lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav , vibrează , producând sunete puternice ; gong ...
TOCÁTĂ , tocate , s . f . 1. Compoziție muzicală pentru instrumente cu claviatură . 2. Piesă muzicală de virtuozitate pentru un instrument sau pentru orchestră , având un ritm
TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus
... VOCALÍZĂ , vocalize , s . f . 1. Executare a unui text muzical vocal ( cu caracter de exercițiu ) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale , de preferință a sau o . 2. Piesă muzicală fără cuvinte , uneori cu ...
... produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva . 2. Tranz . A face să vibreze coardele unui instrument muzical ; ( depr . ) a cânta fără pricepere la un instrument muzical
... metaforic o constatare de ordin general , filozofic , un principiu etic , o normă de conduită etc . ; zicătură , zicală , proverb . 2. ( Reg . ) Bucată muzicală ; p . ext . instrument muzical
... ÎNSTRUNÁ , înstrún , vb . I . Tranz . 1. A acorda un instrument muzical
ȘANSONÉTĂ , șansonete , s . f . Scurtă compoziție muzicală pentru voce , proprie muzicii franceze , de origine populară , cu conținut liric sau glumeț ( uneori
ȘTÍMĂ^2 , știme , s . f . Partea care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage , separat , din partitura generală . ȘTÍMĂ^1 , știme , s . f . Personaj din mitologia populară , imaginat ca o femeie care protejează apele , pădurile , comorile