Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIȘNUI

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 175 pentru OBIȘNUI.

COMUN

COMÚN , - Ă , comuni , - e , adj . 1. Care aparține mai multora sau tuturor ; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți ; de care se folosesc mai mulți sau toți ; obștesc . 2. Obișnuit , normal , firesc ; frecvent . 3. Banal , de rând ; de proastă

 

CONTRAȘINĂ

CONTRAȘÍNĂ , contrașine , s . f . Șină de cale ferată așezată paralel cu șinele de cale ferată obișnuită pentru a reduce uzura roților , a evita deraierile la curbele prea pronunțate sau pentru a ridica șoșeaua ( în dreptul trecerilor de nivel ) la înălțimea șinelor . - Contra ^1 + șină ( după fr . %contre -

 

CORIDĂ

CORÍDĂ , coride , s . f . Luptă cu tauri , obișnuită mai ales în Spania , în țările Americii Latine și în sudul

 

CORTURAR

CORTURÁR , - Ă , corturari , - e , s . m . și f . Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort ; țigan nomad . - Cort + suf . -

 

CRONICĂ

CRÓNICĂ , cronici , s . f . 1. Lucrare cu caracter istoric , obișnuită mai ales în evul mediu , care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale , politice și familiale ; letopiseț , hronic . 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice , sociale și culturale de

 

CVAS

CVAS , cvasuri , s . n . Băutură răcoritoare , cu gust acrișor , obișnuită la ruși , preparată prin fermentare din fructe sau din apă , pâine și

 

DECLIMATA

DECLIMATÁ , declimatez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A scoate o plantă , un animal din clima obișnuită , din condițiile climatice

 

DEDA

... DEDÁ , dedáu , vb . I . Refl . 1. A se deprinde , a se obișnui , a se familiariza ( cu ceva ) , a se acomoda . 2. A se consacra , a se dedica la ceva ...

 

DEDAT

DEDÁT , - Ă , dedați , - te , adj . 1. ( Construit cu prep . " cu " , " la " , sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv ) Deprins , obișnuit . 2. ( Construit cu prep . " la " sau cu dativul ) Care se ocupă cu . . . , înclinat la . . . ;

 

DENOTATIV

DENOTATÍV , - Ă , denotativi , - e , adj . ( Despre sensul cuvintelor ) Corespunzător denotației ; precis ; comun ,

 

DEPRINDE

... DEPRÍNDE , deprínd , vb . III . 1. Refl . și tranz . A ( se ) obișnui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>