Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂRINTE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 50 pentru PĂRINTE.
PEȚÍ , pețesc , vb . IV . Tranz . A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine , de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor
PEȚITÓR , - OÁRE , pețitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care , în numele unui bărbat , cere în căsătorie o fată , de obicei adresându - se părinților sau rudelor acesteia ; ( înv . și pop . ; la m . ) bărbat care cere ( pentru sine ) în căsătorie o fată . 2. S . f . Femeie ( de obicei mai în vârstă ) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria . - Peți + suf . -
PRUNC , prunci , s . m . 1. ( Înv . și pop . ) Copil ( indiferent de vârstă sau sex ) ; ( sens curent ) copil în primele luni de viață . 2. ( Înv . și reg . ) Copil în raport cu părinții săi ; fiu . - Et .
PUPÍL , - Ă , pupili , - e , s . m . și f . Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva ( altul decât
SORĂ , surori , s . f . 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame . 2. ( Fam . ; la voc . ) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate , de prietenie sau de dragoste ; dragă . 3. Fig . Tovarășă , prietenă . 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei ; femeie care are acest grad . 5. Infirmieră . [ Var . : ( pop . ) suróră , sor s .
SÓRCOVĂ , sorcove , s . f . 1. Bețișor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori , cu care copiii lovesc ușor pe spate pe părinții , cunoscuții etc . lor în dimineața zilei de Anul Nou , urându - le , în versuri speciale , sănătate și noroc . 2. Colind recitat de cei care urează cu sorcova ( 1 ) . - Probabil din sorcovi ( derivat
STÁROSTE , starosti , s . m . 1. Conducător al unei corporații , al unei bresle din trecut ; p . gener . conducător , șef , fruntaș . 2. Persoană care conducea în trecut ( în Moldova ) un ținut aflat la marginea țării . 3. ( Reg . ) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie ; pețitor ; p . ext . persoană care conduce ceremonia
STRĂNEPÓT , - OÁTĂ , strănepoți , - oate , subst . 1. S . m . și f . Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică , considerat în raport cu străbunii ( 2 ) lui ; copil al nepotului de frate sau de soră , considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui . 2. S . m . pl . Urmași , descendenți . - Stră - +
... TÁICĂ s . m . ( Pop . ) 1. Tată . 2. ( Determinat prin " părinte
... copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și - l dă el însuși când vorbește cu copiii săi ; taică , părinte , tătân , babacă . 2. ( La vocativ ) Termen cu care se adresează cineva unui copil ( sau unei persoane tinere străine ) pentru a marca un raport ...