Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂCERI

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 70 pentru PLĂCERI.

LIBIDINOZITATE

LIBIDINOZITÁTE , libidinozități , s . f . Înclinare lipsită de pudoare spre plăcerile senzuale , spre

 

LUXURĂ

LUXÚRĂ , luxuri , s . f . ( Livr . ) Viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale ; desfrânare , concupiscență . [ Var . : luxúrie s .

 

MASOCHISM

MASOCHÍSM s . n . Perversiune sexuală caracterizată prin apariția plăcerii sexuale numai în urma producerii unei dureri

 

NATURALISM

... exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere

 

PERVERSITATE

... PERVERSITÁTE , perversități , s . f . 1. Înclinare spre rău , plăcere ( patologică ) de a face rău ; deviere de la normal a instinctelor , a judecății ; tendință ( patologică ) de a comite ...

 

PLĂCEA

... agreat , a simpatiza sau a fi simpatizat . 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație , de plăcere , de iubire față de o persoană de sex opus , a - i fi drag , a îndrăgi . 3. A avea un ...

 

PLĂCERE

PLĂCÉRE , plăceri , s . f . 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei ; stare afectivă , fundamentală , determinată de satisfacerea unor tendințe , a unor cerințe vitale ; sentiment sau senzație de mulțumire , de bucurie , provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră . 2. Distracție , petrecere ; desfătare , agrement . 3. Dorință , voie , chef ,

 

PLAC

... PLAC s . n . ( Azi mai ales în loc . adv . ) Plăcere

 

PLACEBO

... PLACÉBO s . n . ( Farm . ) Medicament ( sau preparat ) inactiv prescris fie pentru a - i face plăcere

 

PLESCĂI

... A mânca cu zgomot ; a scoate un sunet caracteristic , desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul - gurii ( în semm de plăcere ) ; a pleoscăi . 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp ( elastic ) de altul sau prin lovirea de ...

 

PLESCĂIT

PLESCĂÍT , plescăituri , s . n . 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom ; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul - gurii sau a buzelor una de alta , prin care se exprimă mirarea , plăcerea , admirația . 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare ; plescăire , plescăitură ; pleoscăit . 3. ( Rar )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>