Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLECA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 76 pentru PLECA.

EXILAT

EXILÁT , - Ă , exilați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Pedepsit cu exilul , izgonit sau plecat din țara sa , aflat în exil ; surghiunit . V.

 

IEȘI

IEȘÍ , ies , vb . IV . Intranz . 1. A părăsi un loc , o încăpere , un spațiu închis , limitat , plecând afară ; a trece din interior în exterior . 2. A se ivi , a apărea , a se face văzut sau auzit . 3. A părăsi o poziție , o situație , o stare ; a se desprinde , a se elibera . 4. A ajunge , a izbuti , a reuși ( într - un anumit fel ) . A ieșit primul . 5. A rezulta de pe urma unui efort , a unei activități etc . ; a obține un câștig material . 6. A se decolora ; a se

 

IZGONI

IZGONÍ , izgonesc , vb . IV . Tranz . A sili pe cineva să plece ; a da afară ; a alunga , a

 

LĂSA

LĂSÁ , las , vb . I . 1. Tranz . A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns . 2. Tranz . A permite , a îngădui , a admite , a nu opri ; spec . a accepta ca cineva sau ceva să rămână într - o anumită stare , într - o anumită situație , a nu interveni pentru a modifica , a schimba sau a întrerupe ceva . 3. Tranz . A se îndepărta de cineva sau de ceva , a părăsi ( plecând ) ; p . ext . a nu se mai interesa , a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva . 4. Tranz . A ceda un bun cuiva ; a transmite ceva prin moștenire . 5. Refl . A merge la vale , a coborî o pantă . 6. Tranz . A da ( mai ) jos ; a coborî , a apleca . 7. Refl . A se îndoi , a se apleca ( sub o povară ) ; a se așeza ; a se

 

LIBERA

... LIBERÁ , liberez , vb . I . 1. Tranz . și refl . ( Pop . ) A da drumul sau a pleca

 

LUA

... transporta pe cineva . V. A începe , a porni să . . . VI. 1. ( Construit cu pronumele " o " , cu valoare neutră ) A pleca

 

MERGE

... 1. A se mișca deplasându - se dintr - un loc în altul ; a se deplasa , a umbla . 2. A pleca , a porni , a se duce ; a se îndrepta ( spre . . . ) . 3. A însoți , a întovărăși , a ...

 

MERINDE

MERÍNDE , merinde , s . f . Hrană ( rece ) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru ; p . gener . alimente , hrană ,

 

MESAGERIE

MESAGERÍE , mesagerii , s . f . 1. Oficiu , întreprindere , local de unde se expediază mărfurile sau ( în trecut ) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători . 2. Sistem de transport al mărfurilor sau ( în trecut ) al călătorilor , cu trenul , vaporul sau autocamionul , organizat de o mesagerie (

 

NU

NU adv . I. ( Servește la formarea formei negative a verbului , de obicei precedându - l nemijlocit ) . 1. ( Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ ) Nu l - am cunoscut niciodată . 2. ( Neagă predicatul , fără a modifica logic caracterul propoziției ) Nu încape nici o îndoială . 3. ( Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv , de obicei interogative sau exclamative ) Nu făcea parte și el dintre noi ? II. ( Neagă altă parte de propoziție decât predicatul ) A plecat repede , nu așa cum a venit . III. ( Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă , altul decât predicatul , atenuându - i înțelesul ori dându - i un înțeles contrar ) O casă mare , nu lipsită de eleganță . IV. ( Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus , îndeplinind funcția de predicat ) Cine poate oase roade ; cine nu , nici carne moale . V. ( Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ ) Ai prieteni ? -

 

OBLIC

ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>