Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 481 pentru R..

RĂBEGIT

RĂBEGÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

RĂBOJ

RĂBÓJ , răbojuri , s . n . 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care , în trecut , se însemnau , prin crestături , diferite calcule , socoteli ( zilele de muncă , banii datorați , numărul vitelor etc . ) . 2. ( Pop . ) Socoteală , calcul . Pierdusem răbojul timpului . 3. Crestătură făcută , ca semn distinctiv , la urechea unei vite . [ Var . : răbúș s .

 

RĂBOJI

RĂBOJÍ , răbojesc , vb . I . Tranz . ( Rar ) A însemna pe

 

RĂBOJIRE

RĂBOJÍRE , răbojiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei . - V.

 

RĂBUFNI

RĂBUFNÍ , răbufnesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic ; a ( se ) trânti , a ( se ) izbi producând un zgomot înfundat . 2. Intranz . A izbucni cu putere ; a țâșni , a năvăli . 3. Intranz . A - și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea , după ce tăcuse mult

 

RĂBUFNIRE

RĂBUFNÍRE , răbufniri , s . f . Faptul de a răbufni ; ( concr . ) zgomot surd și puternic , răbufnitură . - V.

 

RĂBUI

RĂBUÍ , răbuiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A da , a unge cu răbuială (

 

RĂBUIRE

RĂBUÍRE , răbuiri , s . f . ( Reg . ) Acțiunea de a răbui și rezultatul ei . - V.

 

RĂBUIT

RĂBUÍT , - Ă , răbuiți , - te , adj . ( Reg . ) Uns , dat cu răbuială ( 2 ) . - V.

 

RĂCAR

RĂCÁR , răcari , s . m . ( Rar ) Bărbat care prinde sau vinde raci . - Rac + suf . -

 

RĂCHITAN

RĂCHITÁN , răchitani , s . m . Numele a două plante cu flori roșii - purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor , la una în spice mari și dese ( Lythrum salicaria ) , la cealaltă în spice lungi și subțiri ( Lythrum virgatum ) . - Răchită + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>