Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂVÂRȘIT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 81 pentru SĂVÂRȘIT.
... FRAUDÁ , fraudez , vb . I . Tranz . A săvârși
GREȘÍT , - Ă , greșiți , - te , adj . 1. ( Înv . și reg . ) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită . 2. Eronat , incorect ,
HOȚÍE , hoții , s . f . Faptul de a fura , de a trăi din furturi ; faptă săvârșită de hoț , furt ,
INFRACȚIONALITÁTE s . f . Totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într - o anumită perioadă de timp ; criminalitate . [ Pr . : - ți - o - ] - Infracțional + suf . -
INTENȚIONÁL , - Ă , intenționali , - e , adj . ( Despre fapte penale ) Săvârșit cu intenție ; deliberat . [ Pr . : - ți -
JAF , jafuri , s . n . 1. Furt săvârșit prin violență ; jefuire , jecmăneală . 2. ( Fam . ) Consum , cheltuială fără măsură , risipă ;
... JEFUÍ , jefuiesc , vb . IV . tranz . 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari ( făcând uz de violență ) ; a săvârși un jaf ( 1 ) , a prăda . 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin ...
JEFUITÓR , - OARE , jefuitori , - oare , adj . , s . m și f . ( Persoană ) care săvârșește un jaf ( 1 ) ; persoană care jefuiește . [ Pr . : - fu - i - ] . - Jefui + suf . -
MÂNTUÍ , m ? ntui , vb . IV . Tranz . și refl . 1. ( Pop . ) A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi , a ( se ) salva . 4. ( Pop . ) A ( se ) termina , a ( se ) isprăvi , a ( se )
NEFĂCUT , - Ă , nefăcuți , - te , adj . Care nu a fost făcut , creat , săvârșit . - Ne - + făcut ^
NÓSTRU , NOÁSTRĂ , noștri , noastre , pron . pos . , adj . pos . ( De obicei precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) I. Pron . pos . 1. ( Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte , precum și numele acestora ) Are o casă ca a noastră . 2. ( Pop . ; mai ales la m . pl . ; indică soțul , soția , familia , rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei , înlocuind și numele acestora ) Când vin ai noștri acasă ? 3. ( Indică lucrurile personale , proprietatea , preocupările etc . vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el , înlocuind și numele acestora ) Mă întorc la ale noastre . II. Adj . pos . 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta , care este legat printr - o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta . Casa noastră . 2. Care este legat printr - o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte . Picioarele noastre . 3. Care este legat printr - o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte . Gazda noastră . Strămoșii noștri . 4. Care este spus , săvârșit de vorbitor și de ...