Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SFÂNT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 57 pentru SFÂNT.

SACRAT

... SACRÁT^2 , - Ă , sacrați , - te , adj . ( Livr . ) Sfințit , sfânt

 

SACRILEGIU

SACRILÉGIU , sacrilegii , s . n . Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau , p . ext . , a unui lucru care trebuie respectat ; necinstire , pângărire . [ Var . : ( înv . ) sacriléj s .

 

SACROSANCT

... SACROSÁNCT , - Ă , sacrosancți , - te , adj . ( Livr . ) Sacru ^1 , sfânt

 

SANCTUAR

... SANCTUÁR , sanctuare , s . n . ( Adesea fig . ) Loc într - un templu sau într - o biserică socotit sfânt

 

SFÂNTULEȚ

... SFÂNTULÉȚ , sfântuleți , s . m . ( Pop . ) Sfințișor . - Sfânt

 

SFEȘTOC

SFEȘTÓC , sfeștoace , s . n . Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă

 

SFINȚENIE

... SFINȚÉNIE s . f . Calitate a ceea ce este sfânt

 

SFINȚI

SFINȚÍ , sfințesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Bis . ) A trece pe cineva în rândul sfinților ; a sanctifica . 2. Tranz . ( Bis . ) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni ; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru . 3. Tranz . A târnosi ( o biserică ) . 4. Tranz . ( Pop . ) A hirotonisi un preot . 5. Tranz . A cinsti , a respecta , a venera , a slăvi . 6. Refl . ( Reg . ) A face ce vrea . Nu se sfințește el cu

 

SFINȚIT

SFINȚÍT^2 , - Ă , sfințiți , - te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a - i da un caracter sacru . 2. Epitet de onoare dat clericilor . - V. sfinți ^1 . SFINȚÍT^1 s . n . v .

 

SIMONIE

SIMONÍE s . f . Trafic cu lucruri considerate de biserică drept bunuri spirituale , sfinte și pedepsit cu excomunicarea , caterisirea

 

SINAXAR

SINAXÁR sinaxare , s . n . Carte care cuprinde pe scurt viețile

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>