Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂN
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 73 pentru STĂPÂN.
NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei
NESTĂPÂNÍT , - Ă , nestăpâniți , - te , adj . Care nu poale fi oprit ; care nu se poate stăpâni ; nestăvilit , nedomolit , năvalnic . - Ne - +
NÓNĂ^3 , none , s . f . ( În calendarul roman ; la pl . ) Denumire dată celei de - a șaptea zile a lunilor martie , mai , iulie și octombrie și a celei de - a cincea zile a celorlalte luni . NÓNĂ^2 , none , s . f . Prestație față de stăpânul feudal , care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran . NÓNĂ^1 , none , s . f . ( Muz . ) Interval cuprins între două sunete ale gamei aflate la distanță de nouă trepte ; treapta a nouă de la o treaptă
PECÚLIU s . n . 1. ( În antichitate ) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a - și răscumpăra libertatea : gratificație acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare . 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei , pentru munca prestată în timpul detențiunii ; p . gener . bani economisiți ,
PEDAGÓG , - Ă , pedagogi , - ge , s . m . și f . 1. Persoană cu pregătire specială , care se ocupă , teoretic și practic , cu munca didactică și educativă ; educator . 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate . 3. ( În antichitate ) Sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la
PLOCÓN , plocoane , s . n . 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei ; ( astăzi , fam . ) dar , cadou ( făcut adesea pentru un serviciu , o favoare ) . 2. ( Înv . ) Jertfă , ofrandă . 3. ( Și în sintagma plocon de nume ) Denumire dată , în evul mediu , în țările române , unor dări sau daruri , devenite apoi obligații ale birnicilor . [ Var . : poclón s .
POSEDÁ , poséd , vb . I . Tranz . 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa , a dispune de ceva ; a stăpâni . 2. ( La pasiv ; despre oameni ) A fi dominat de . . . , a fi stăpânit de . . . 3. A avea anumite însușiri , caracteristici . 4. A cunoaște bine un lucru ; spec . a ști bine o limbă , o disciplină științifică
... pop . ) Pui de animal domestic . 2. ( Pop . ; în loc . adj . ) De pripas = a ) ( despre animale domestice ) care rătăcește de colo până colo , fără stăpân ; p . ext . luat drept zălog , drept garanție ( până la recuperarea pagubei produse în semănături străine ) ; b ) ( despre copii ) părăsit , abandonat ; p . ext . nelegitim ; c ) ( despre ...
... PROPRIETÁR , - Ă , proprietari , - e , s . m . și f . Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun ; stăpân
... duce cu sine în mod silnic pe cineva ; a fura . 2. A lua ( prin abuz ) ceva , a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia ; a jefui . 3. Fig . A fermeca , a încânta , a vrăji ...
ROB , ROÁBĂ , robi , roabe s . m . și f . 1. ( În evul mediu , în țările române ) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal , fără ca acesta să aibă dreptul de a - l omorî . 2. Om aflat în relații social - politice de subjugare , de aservire . 3. Fig . Persoană subjugată de o pasiune , de o preocupare copleșitoare , de o