Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂNIRE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 57 pentru STĂPÂNIRE.
... POSESIÚNE , posesiuni , s . f . 1. Faptul de a poseda ( 1 ) ; stăpânire a unui lucru ; dreptul de a se folosi , de a dispune de ceva . 2. ( Înv . ) Proprietate ( de pământ ) ; moșie ...
PRĂDÁLICĂ , prădalice , s . f . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a
... PREOCUPÁ , preocúp , vb . I . 1. Tranz . ( Despre idei , sentimente etc . ) A pune stăpânire pe cineva , a domina , a absorbi ; p . ext . a neliniști , a frământa , a îngrijora . 2 ...
... PROPRIETÁTE , proprietăți , s . f . 1. Stăpânire deplină asupra unui bun ; ( concr . ) bun material stăpânit , mai ales pământ ( agricol ) sau imobil , în baza unui drept recunoscut . 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ...
... A umbla în lung și în larg ; a cutreiera , a colinda . 4. Tranz . ( Despre stări , sentimente ) A pune stăpânire
SAIGÍU , saigii , s . m . Slujbaș al Porții Otomane care strângea în țările românești darea plătită în oi ; p . ext . slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop . [ Pr . : sa - i - . - Var . : ( înv . ) saegíu s .
... STĂPÂNÍT , - Ă , stăpâniți , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Care are sau care denotă putere de stăpânire
STĂPÂNITÓR , - OÁRE , stăpânitori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Care stăpânește , care ține sub stăpânirea sa . II. S . m . și f . 1. Persoană care domnește într - o țară ; domnitor . 2. Proprietar , posesor , stăpân . - Stăpâni + suf . -
STATHUDÉR , stathuderi , s . m . Guvernator al unei provincii și comandant militar în Țările de Jos ( în timpul stăpânirii
... SUPÚNE , supún , vb . III . Tranz . 1. A lua , a aduce sub stăpânire sau în puterea sa ( prin forță armată ) ; a cuceri , a subjuga . 2. A constrânge pe cineva să suporte un ...