Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRUGUR

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 63 pentru STRUGUR.

PINOT

PINÓT , pinoturi , s . n . Numele mai multor soiuri de viță de vie superioare de origine franceză , cultivate pentru obținerea vinului ; p . ext . vin produs din strugurii acestor soiuri . [ Pr . :

 

PLĂVAI

PLĂVÁI , - ÁIE , plăvăi , adj . 1. ( Pop . ; despre animale , mai ales despre oi ) Care are părul sau lâna de culoare albă - gălbuie sau albă - cenușie ; ( despre părul sau lâna animalelor ) de culoare albă - gălbuie sau albă - cenușie . 2. ( În sintagma ) Poamă plăvaie ( și substantivat , f . ) = varietate de struguri cu boaba albă - verzuie și rotundă . - Plav ( reg . , despre boi , " care are părul de culoare ( albă - ) gălbuie " < sl . ) + suf . -

 

POAMĂ

POÁMĂ , poame , s . f . 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi ; p . gener . fruct . 2. ( La pl . ) Fructe tăiate felii , uscate la soare sau în cuptoare ( speciale ) pentru a fi păstrate pentru iarnă . 3. ( Reg . ; la sg . cu sens colectiv ) Struguri . 4. Fig . Persoană lipsită de seriozitate și de caracter ; om de nimic , ticălos , derbedeu . 5. Compuse : ( Bot . ; reg . ) poama - cânelui = a ) verigar ; b ) barba - caprei ; poame - de - runc = zmeur ; poama - vulpii = a ) dalac ; b ) remf ; poama - momiței = vuietoare ; poamele - mâței = arăriel ; poame - de - pământ =

 

PRITOACĂ

PRITOÁCĂ , pritoace , s . f . ( Reg . ) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc , în timpul

 

RAVAC

RAVÁC s . n . 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc ( fără presare ) ; vin superior obținut din acest must ; vin limpede , separat de drojdie , prin trecerea lui dintr - un butoi în altul ; vin rămas neînghețat dintr - un butoi expus la temperaturi joase . 2. Miere curată care se scurge din fagurii expuși la

 

RAZACHIE

RAZACHÍE s . f . Varietate de viță de vie care dă struguri cu boabe mari , lunguiețe și foarte

 

ROȘIOR

ROȘIÓR , - OÁRĂ , roșiori , - oare , adj . , subst . I. Adj . Diminutiv al lui roșu . II. S . f . 1. ( La sg . ) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică , puțin răspândit în cultură . 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari , cu ochii și cu înotătoarele roșietice ( Scardinius erythrophthalmus ) . III. S . m . ( La pl . ) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de cavalerie . [ Pr . : - și - or ] - Roșu + suf . -

 

SAUVIGNON

SAUVIGNÓN s . n . Soi de viță de vie cu struguri având boabele verzui , îndesate , bune pentru producerea unor vinuri

 

STAFIDĂ

STAFÍDĂ , stafide , s . f . Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri ( folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri ) . [ Var . : strafídă s .

 

STAFIDI

STAFIDÍ , stafidesc , vb . IV . Ref . ( Despre boabele de struguri ) A se usca ; a deveni

 

STAFIDIT

STAFIDÍT , - Ă , stafidiți , - te , adj . ( Despre struguri ) Uscat . V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>