Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNET
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 557 pentru SUNET.
GÂNGURÍT s . n . Sunete disparate , nearticulate în cuvinte , scoase de copiii mici ; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele ; gângurire . - V.
... ajutorul simțului tactil ) , care se propagă sub formă de unde , ca și sunetele , dar având o frecvență mai mică decât a acestora . - Infra - + sunet
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
... MEL , meli , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului , egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet
MELODIÓS , - OÁSĂ , melodioși , - oase , adj . Plin de sunete armonioase ; plăcut auzului , armonios ; care emite astfel de sunete . [ Pr . : - di -
... MIORLĂÍT^2 , - Ă , miorlăiți , - te , adj . ( Despre pisici ) Care miorlăie ; miorlăitor . V. miorlăi . MIORLĂÍT^1 , miorlăituri , s . n . Faptul de a ( se ) miorlăi ; sunet caracteristic scos de pisică ; miorlăială , miorlăitură ; p . gener . sunet
MORMĂIT ^2 , - Ă , mormăiți , - ic , adj . ( Despre cuvinte , sunete ) Rostit încet și nedeslușit ; îngăimat . [ Var . : montait , - ă adj . ] - V. mormăi . MORMĂÍT^1 , mormăituri , s . n . Faptul de a mormăi ; mormăială , mormăitură ; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau , p . ext . , alte animale . V.
MÚZICĂ , muzici , ( 4 ) s . f . 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într - o manieră specifică . 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei , al ritmului și al armoniei . 3. ( Adesea fig . ) Creație componistică , melodie , cântec ; p . ext . executare sau audiere a unei compoziții muzicale . 4.
NAZÁL , - Ă , nazali , - e , adj . 1. Care ține de nas ( 1 ) , privitor la nas , al nasului . 2. ( Fon . ; despre voce , sunete ; adesea adverbial ) Care are un timbru specific , rezultat din faptul că , în timpul emiterii , aerul este expirat ( exclusiv sau parțial ) pe nas ( 1 ) ; p . ext . ( despre timbru , rezonanță ) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe
... NAZALIZÁ , nazalizez , vb . I . Tranz . A pronunța nazal ( 2 ) un sunet , a da unui sunet
... de către profesor , de către membrii unui juriu etc . 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale , indicând înălțimea și durata lor ; sunet