Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREBURI

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 51 pentru TREBURI.

SPORNIC

... SPÓRNIC , - Ă , spornici , - ce , adj . 1. Îmbelșugat , abundent , bogat , mult ; productiv . 2. Care are spor ^2 la treabă

 

STROPOLI

STROPOLÍ , stropolesc , vb . IV . Intranz . și tranz . ( Reg . ; despre oameni ) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie ; a trebălui , a

 

SUBRETĂ

SUBRÉTĂ , subrete , s . f . Fată angajată într - o casă pentru diverse treburi de gospodărie , mai ales cu atribuții de

 

SUCĂLI

... SUCĂLÍ , sucălesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Reg . ) A cicăli . 2. ( Fam . ) A - și bate joc de o treabă

 

TÂNDALĂ

... TÂNDÁLĂ s . m . sing . Om care nu este bun de nici o treabă

 

TELELEU

... TELELÉU , - EÁ , telelei , - ele , s . m . și f . Om fără căpătâi , care își pierde vremea ( umblând de colo până colo ) fără nici o treabă

 

TREABĂ

TREÁBĂ , treburi , s . f . 1. Activitate , ocupație , îndeletnicire . 2. Muncă , lucru . 3. Ispravă , faptă . 4. Chestiune , problemă ; interes , afacere . 5. ( Reg . ) Nărav , obicei , deprindere . 6. ( Reg . ) Împrejurare ,

 

TREBUINȚĂ

... TREBUÍNȚĂ , trebuințe , s . f . 1. Nevoie , necesitate . 2. ( Ieșit din uz ) Treabă

 

TREPĂDUȘ

TREPĂDÚȘ , trepăduși , s . m . Persoană fără astâmpăr , care aleargă încoace și încolo ( agitându - se pentru treburile

 

VORNIC

VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (

 

VREDNIC

... VRÉDNIC , - Ă , vrednici , - ce , adj . 1. Harnic , iute , cu rost la treabă

 

<<< Anterioarele