Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MULTE

 Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 1500 pentru MULTE.

COMPARAȚIE

COMPARÁȚIE , comparații , s . f . 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri , ființe sau fenomene , făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele . 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte , persoane , acțiuni etc . pe baza unor însușiri comune . [ Var . : ( înv . ) comparațiúne s .

 

COMPLET

COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^

 

COMPLICAT

COMPLICÁT , - Ă , complicați , - te , adj . Alcătuit din ( prea ) multe elemente ; greu de descurcat sau de înțeles ; încurcat , încâlcit . - V.

 

COMPOUNDAT

COMPOUNDÁT , - Ă , compoundați , - te , adj . Grăsimi compoundate ( În sintagma ) = substanțe grase formate dintr - un amestec omogenizat de mai multe sorturi de grăsimi , substitute ale unturii de porc . [ Pr . : - paun - ] - V.

 

COMPUNERE

COMPÚNERE , compuneri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) compune și rezultatul ei ; alcătuire , îmbinare . 2. ( Concr . ) Bucată literară sau muzicală ; compoziție . 3. ( Concr . ) Lucrare școlară asupra unei teme . 4. ( Lingv . ) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt

 

COMPUS

COMPÚS , - Ă , compuși , - se , adj . , s . m . 1. Adj . Alcătuit din mai multe părți sau elemente ; combinat . 2. S . m . ( Chim . ) Combinație ( 4 ) ; corp compus (

 

COMUNĂ

COMÚNĂ , comune , s . f . 1. Unitate de bază administrativ - economică , alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar . 2. ( În sintagma ) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești , caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor

 

COMUNITATE

COMUNITÁTE , comunități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe ; posesiune în comun . 2. Grup de oameni cu interese , credințe sau norme de viață comune ; totalitatea locuitorilor unei localități , ai unei țări etc . - Comun + suf . - itate ( după fr . communauté ) . Cf . lat . %communitas% , - %atis% , it . %

 

COMUTA

COMUTÁ , comút , vb . I . Tranz . 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice . 2. ( Jur . ) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai

 

CONCENTRIC

CONCÉNTRIC , - Ă , concentrici , - ce , adj . ( Despre două sau mai multe cercuri , linii curbe etc . ) Care au același

 

CONCERT

CONCÉRT , concerte , s . n . 1. Executare în public a unor opere muzicale . 2. ( Rar ) Înțelegere , unire , acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>