Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRECUT

 Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 623 pentru TRECUT.

ODATĂ

ODÁTĂ adv . , adj . invar . 1. Adv . Într - un timp nedeterminat , cândva ; a ) ( in legătură cu verbe la trecut ) odinioară , mai de mult ; b ) ( în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor ) de acum înainte , într - o bună zi , cândva . 2. Adv . ( Pop . ) Îndată , imediat ; fără întârziere , brusc ; deodată . 3. Adv . În sfârșit , în cele din urmă . 4. Adj . invar . În toată puterea cuvântului , întreg ; p . ext . foarte reușit , foarte bun , excelent . - O ^3 +

 

OFILI

... a se îngălbeni . 2. Fig . ( Despre persoane ) A - și pierde culoarea , prospețimea feței ; a se fana , a se trece

 

OFILIT

OFILÍT , - Ă , ofiliți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Veștejit , pălit , îngălbenit . 2. Fig . Palid , tras , trecut ; slab , uscat ; lipsit de vigoare , istovit . [ Var . : ( înv . și reg . ) ovilít , - ă

 

OMBILIC

... OMBILÍC , ombilicuri , s . n . Orificiu abdominal prin care trece

 

OMIS

OMÍS , - Ă , omiși , - se , adj . Care a fost lăsat la o parte , trecut cu vederea ; neamintit . - V.

 

OMITE

... OMÍTE , omít , vb . III . Tranz . A lăsa ( intenționat ) la o parte , a neglija ; a trece

 

OPAC

... s . n . Cui cu care se prinde vâsla de luntre . - Et . nec . Cf . %opacină . % OPÁC^2 , - Ă , opaci , - ce , adj . 1. Prin care nu poate trece

 

ORGĂ

... compune dintr - un sistem de tuburi sonore , puse în acțiune cu ajutorul unor pedale , al unei claviaturi și al unor manete de registru , prin care trece

 

PÂRLI

... PÂRLÍ , pârlesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) arde ușor la suprafață . 2. Tranz . A trece prin flăcări un porc tăiat , o pasăre tăiată pentru a - i îndepărta complet perii , puful sau penele . 3. Tranz . și refl . A ...

 

PĂȘI

... călca , a merge . 2. A intra , a pătrunde ( într - un spațiu ) . 3. A ieși . 4. A trece

 

PĂȚIT

PĂȚÍT^2 , - Ă , pățiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care a trecut prin multe încercări în viață , care a văzut și a trăit multe ; p . ext . cu experiență , încercat , experimentat . V. păți . PĂȚÍT^1 s . n . ( Rar ) Faptul de a păți ; întâmplare sau șir de întâmplări ( neplăcute ) pe care le trăiește cineva . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>