Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUI
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 535 pentru ALCĂTUI.
QUÍPU s . n . Sistem de scriere incaș , care folosea sfori de diverse culori și noduri ; instrumentul , alcătuit din sfori și noduri , folosit de incași pentru acest sistem de scriere . [ Pr . :
RADIÉR , radiere , s . n . 1. Tip de fundație alcătuit dintr - un planșeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcție pe care o susține . 2. Căptușeală de beton , de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape , între picioarele unui pod etc . , pentru a împiedica eroziunea , spălarea pământului de către ape și adâncirea albiei . 3. Boltă de beton sau de piatră așezată la baza unui tunel . [ Pr . : - di -
RECEPTÁCUL , receptacule , s . n . Porțiune terminală a axului floral , care , de obicei , este mai îngroșată , formând partea susținătoare a florii , și care adesea se prelungește , alcătuind pedunculul floral . [ Var . : receptácol s .
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la
REFRACTÓR , refractoare , s . n . 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă . 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție . 3. ( Astron . ) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe
REGIÚNE , regiuni , s . f . 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puțin omogenă , dintr - o țară sau de pe glob , care prezintă caractere comune ; ținut , zonă . 2. Unitate administrativă și teritorială în România ( între 1950 și 1968 ) alcătuită din raioane și din unul sau mai multe orașe importante . 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect . [ Pr . : - gi -
RETÍNĂ , retine , s . f . Membrană nervoasă , sensibilă la lumină , situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule , pe care se formează imaginea
RIBONUCLEOPROTEÍNĂ , ribonucleoproteine , s . f . ( Biol . ) Complex macromolecular alcătuit din proteine și acid ribonucleic . [ Pr . : - cle -
RICERCÁR s . n . Compoziție muzicală polifonică , anterioară fugii , alcătuită din mai multe secțiuni ( fiecare având tema sa proprie ) , care se cântă fără întrerupere , capriciu ,
RIOLÍT , riolite , s . n . Rocă vulcanică , cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului , alcătuită din cuarț și feldspați . [ Pr . : ri -
RITIDÓM , ritidomuri , s . n . Strat extern al scoarței arborilor bătrâni , alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele