Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.
PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai
PERSONALITÁTE , personalități , s . f . 1. Ceea ce este propriu , caracteristic fiecărei persoane ( 1 ) și o distinge ca individualitate ; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană ; felul propriu de a fi al cuiva . 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale , care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într - un anumit domeniu de activitate . 3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică , socială , culturală ; personaj ( 1 ) . 4. ( Astăzi rar ; mai ales la pl . ) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (
PERSONIFICÁ , personífic , vb . I . Tranz . 1. A atribui lucrurilor , animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare ; a personaliza ; p . ext . a simboliza . 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva ; a exemplifica printr - o persoană ( 1 ) sau printr - un personaj ( 2 ) care posedă în cel mai înalt grad o calitate , un anumit caracter , un defect ; a întruchipa , a întrupa , a incarna . - După fr . personnifier . Cf . it . %
PERSONIFICÁRE , personificări , s . f . Faptul de a personifica ; personificație ; spec . figură de stil prin care se atribuie lucrurilor , animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești . - V.
PERSONIFICÁT , - Ă , personificați , - te , adj . 1. ( Despre lucruri , animale sau fenomene din natură ) Care este reprezentat sub înfățișarea sau cu însușirile unei persoane ( 1 ) . 2. Care exemplifică ( prin persoana sa ) o calitate , un anumit caracter , un defect pe care îl posedă în cel mai înalt
PERTINÉNȚĂ s . f . ( Livr . ) Însușirea de a fi pertinent , caracterul a ceea ce este
PICTURALITÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi pictural ; caracter pictural ; plasticitate . - Pictural + suf . -
PLASTICITÁTE s . f . 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare . 2. Însușirea a unei opere literare , a stilului , a unei expresii , a unui cuvânt etc . de a evoca ceva în mod viu ,
PLAUZIBILITÁTE s . f . Însușirea de a fi plauzibil . [ Pr . : pla -
PLURIDIMENSIONALITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este pluridimensional . [ Pr . : - si - o - ] - Pluridimensional + suf . -
PLURIVALÉNȚĂ , plurivalențe , s . f . ( Adesea fig . ) Însușirea de a fi plurivalent ; polivalență . - Pluri - +