Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1246 pentru CORP.
CULTURÍSM s . n . Disciplină sportivă bazată pe exerciții complexe , care urmărește dezvoltarea armonioasă și viguroasă a corpului . - Cultură + suf . -
CURĂȚITÓR , - OÁRE , curățitori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care curăță . 2. S . f . Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr - un material pulverulent , granular etc . 3. S . n . Unealtă , aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor , impurităților etc . de pe suprafața pieselor . 4. S . n . Aparat pentru separarea dintr - un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid . - Curăți + suf . -
CURMÁT , - Ă , curmați , - te , adj . 1. ( Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură ) Strâns prea tare . 2. ( Despre un drum sau o cărare ) Întrerupt . 3. ( Despre un munte , un plai etc . ) Care prezintă o
CVASISTELÁR , - Ă , cvasistelari , - e , adj . ( Astron . ; despre corpuri cerești ) A cărui structură este asemănătoare stelelor . - Cvasi +
DANS , dansuri , s . n . 1. Ansamblu de mișcări ritmice , variate ale corpului omenesc , executate în ritmul unei melodii și având caracter religios , de artă sau de divertisment . Dans ritual . Dans popular . Dans de caracter . Dans de salon . Dans modern . Dans clasic ( sau academic ) = ansamblu de mișcări artistice convenționale care constituie baza tenhică a coregrafiei , a spectacolelor de balet etc . 2. Acțiunea de a dansa . Îi place muzica și dansul . 3. ( În sintagma ) Dans macabru = temă alegorică simbolizând egalitatea în fața morții prin reprezentarea unui schelet cu coasa în mână care atrage în horă oameni de diferite vârste și condiții sociale și - i omoară . 4. ( În sintagma ) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele , făcând anumite mișcări , își comunică găsirea unei surse de hrană , direcția și distanța acestei surse . [ Var . : ( pop . ) danț s .
DEȘÉRT , - ÁRTĂ , deșerți , - arte , ( 1 ) adj . , deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul
DEȘIRÁ , deșir , vb . I . Refl . 1. ( Despre obiecte înșirate pe ață , în special despre mărgele ) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate ( adesea căzând și împrăștiindu - se ) . 2. ( Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme ) A se desfășura într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri sau obiecte împletite ) A se desface , a se destrăma . 4. Fig . ( Despre oameni sau corpul omenesc ) A se destinde ( 2 ) în toată lungimea lui . 5. Fig . ( Rar ; despre locuri și peisaje din natură ) A se desfășura în față
DECAGONÁL , - Ă , decagonali , - e , adj . ( Despre suprafețe ) În formă de decagon ; ( despre corpuri geometrice ) care are ca bază un
DECIMÁL , - Ă , decimali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Zecimal . 2. S . n . Basculă în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți - etalon de zece ori mai
DECUBÍT s . n . Poziție a corpului când este întins la
... DEFLAGRÁȚIE , deflagrații , s . f . Ardere explozivă a unui corp