Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MULTE

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1500 pentru MULTE.

CONFRUNTA

CONFRUNTÁ , confrúnt , vb . I . Tranz . 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor . 2. A pune față în față obiecte , opere , fenomene etc . , pentru a le verifica sau a le compara . 3. Refl . A putea face față unei situații , probleme etc . ( deosebit de )

 

CONSERVĂ

CONSÉRVĂ , conserve , s . f . Produs alimentar fabricat în așa fel încât , păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise , își menține multă vreme nealterate

 

CONSFĂTUI

CONSFĂTUÍ , consfătuiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Despre două sau mai multe persoane ) A se sfătui împreună , a se consulta . - Con ^1 - +

 

CONSONANȚĂ

CONSONÁNȚĂ , consonanțe , s . f . 1. ( Muz . ) Unire , combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite . 2. Fig . Potrivire de idei , de păreri ; înțelegere ,

 

CONSORȚIU

CONSÓRȚIU , consorții , s . n . Formă a monopolurilor capitaliste constând din înțelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare

 

CONTORSIONA

CONTORSIONÁ , contorsionez , vb . I . Refl . și tranz . ( Adesea fig . ) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni . [ Pr . : - si -

 

CONTRACT

CONTRÁCT , contracte , s . n . Acord încheiat , ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane ( fizice sau juridice ) , pentru crearea , modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele ; act , înscris ce consemnează acest acord ;

 

CONTRAOFENSIVĂ

CONTRAOFENSÍVĂ , contraofensive , s . f . Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții , cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi , în scopul stăvilirii inamicului aflat până atunci în ofensivă . [ Pr . : - tra -

 

CONTRAPLACAJ

CONTRAPLACÁJ , contraplacaje , s . n . Placă formată din mai multe foi subțiri din lemn , suprapuse și lipite între ele , cu fibrele lemnului în sens

 

CONTRAPUNCT

CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (

 

CONTRAPUNCTA

CONTRAPUNCTÁ , contrapunctez , vb . I . 1. Intranz . ( Muz . ; rar ) A folosi tehnica contrapunctului . 2. Tranz . Fig . A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații , imagini corespondente

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>