Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 481 pentru R..

RĂSPLĂMĂDI

RĂSPLĂMĂDÍ , răsplămădesc , vb . IV . Tranz . A plămădi din nou . - Răs - +

 

RĂSTĂLMĂCI

RĂSTĂLMĂCÍ , răstălmăcesc , vb . IV . Tranz . 1. A explica , a interpreta în mod eronat idei , cuvinte , texte ; a explica greșit , a denatura ( în mod voit ) înțelesul . 2. ( Rar ) A transpune ; a oglindi , a reflecta . - Răs - +

 

RĂSTĂLMĂCIRE

RĂSTĂLMĂCÍRE , răstălmăciri , s . f . Faptul de a răstălmăci ; explicare , interpretare ( falsă ) . - V.

 

RĂSTĂLMĂCIT

RĂSTĂLMĂCÍT , - Ă , răstălmăciți , - te , adj . ( Despre idei , cuvinte , texte ) Explicat , interpretat în mod fals , tendențios ; denaturat . - V.

 

RĂSUFLĂTURĂ

RĂSUFLĂTÚRĂ , răsuflături , s . f . ( Rar ) Fiecare respirație . - Răsufla + suf . -

 

RĂUFĂCĂTOR

RĂUFĂCĂTÓR , - OÁRE , răufăcători , - oare , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care face sau aduce ( mult ) rău altora , care contravine legilor morale și sociale ; făcător de rele . - Rău +

 

RĂVĂȘEALĂ

RĂVĂȘEÁLĂ , răvășeli , s . f . Răvășire . - Răvăși + suf . -

 

RĂVĂȘEL

RĂVĂȘÉL , răvășele , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui răvaș . - Răvaș + suf . -

 

RĂVĂȘI

RĂVĂȘÍ , răvășesc , vb . IV . Tranz . A face dezordine ; a împrăștia , a

 

RĂVĂȘIRE

RĂVĂȘÍRE , răvășiri , s . f . Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei ; răvășeală . - V.

 

RĂVĂȘIT

RĂVĂȘÍT , - Ă , răvășiți , - te , adj . Care este în neorânduială ; răscolit . V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>