Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.
PLURIVALÉNȚĂ , plurivalențe , s . f . ( Adesea fig . ) Însușirea de a fi plurivalent ; polivalență . - Pluri - +
... POLARIZABILITÁTE s . f . ( Fiz . ) Însușire
... POLISEMÍE s . f . Însușire
POLIVALÉNȚĂ , polivalențe , s . f . Însușirea de a fi
PONDERABILITÁTE s . f . Însușirea unui corp de a fi ponderabil . - Ponderabil + suf . -
POSEDÁ , poséd , vb . I . Tranz . 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa , a dispune de ceva ; a stăpâni . 2. ( La pasiv ; despre oameni ) A fi dominat de . . . , a fi stăpânit de . . . 3. A avea anumite însușiri , caracteristici . 4. A cunoaște bine un lucru ; spec . a ști bine o limbă , o disciplină științifică
POSESÓR , - OÁRE , posesori , - oare s . m . și f . 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun ; persoană căreia îi aparține ceva . 2. Persoană care posedă anumite însușiri , caracteristici . Posesorul unui stil elegant de
POTENȚIALITÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea , calitatea a ceea ce este potențial . [ Pr . : - ți -
POTRIVÍ , potrivesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva , a fi sau a face să fie la fel ; a fi sau a pune pe același plan . 2. Tranz . A așeza ceva la locul nimerit ; a aranja într - un anumit fel , a face să stea așa cum trebuie . 3. Tranz . A pune de acord , a face să corespundă , să fie la fel cu altceva , a adapta , a da după . . . 4. Tranz . A da forma dorită , necesară etc . ; a fasona . 5. Refl . și tranz . A fi sau a face pe măsura cuiva , a - i veni sau a face să vină bine . Haina i se potrivește . 6. Tranz . A face în așa fel încât . . . ; a calcula , a chibzui , a cumpăni . 7. Refl . ( Pop . și fam . ) A da cuiva ascultare , a - i face pe voie ; a consimți . 8. ...
POTRIVÍT^2 , - Ă , potriviți , - te , adj . 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva , care se armonizează cu cineva sau cu ceva ; asemenea . 2. Corespunzător ( scopului urmărit ) , adecvat , nimerit . 3. Aranjat , așezat ; întocmit , meșteșugit . 4. Moderat , temperat ; de mijloc ; acceptabil . La o depărtare potrivită . - POTRIVÍT^1 s . n . Potrivire ; aranjare , așezare . - V.
POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau