Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 481 pentru R..
RĂVĂȘÍT , - Ă , răvășiți , - te , adj . Care este în neorânduială ; răscolit . V.
RĂZĂȘÉSC , - EÁSCĂ , răzășești , adj . ( Reg . ) Care aparține răzeșilor , privitor la răzeși , caracteristic răzeșilor ; de răzeși . - Răzeș + suf . -
RĂZĂLUIÁLĂ , răzăluieli , s . f . ( Reg . ) Răzuire . - Răzălui + suf . -
RĂZĂTÚRĂ , răzături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) rade ; bărbierit . 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras ; ștersătură făcută cu guma pe hârtie . 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect . [ Var . : răsătúră s . f . ] - Rade + suf . -
RĂZBĂTĂTÓR , - OÁRE , răzbătători , - oare , adj . Care își face drum biruind obstacolele , care nu se dă bătut ; tenace . - Răzbate + suf . -
RĂZEȘÍȚĂ , răzeșițe , s . f . ( În evul mediu , în Moldova ) Țărancă liberă , proprietară de pământ ; soție de răzeș . - Răzeș + suf . -
RĂZGÂIÁLĂ , răzgâieli , s . f . Alintare excesivă ; răsfăț . [ Pr . : - gâ - ia - . - Var . : râzgâială s . f . ] - Răzgâia + suf . -
RĂZIȘOÁRĂ , răzișoare , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui rază . - Rază + suf . -
RĂMĂȘÍȚĂ , rămășițe , s . f . 1. Ceea ce a rămas dintr - un tot sau dintr - o cantitate oarecare , după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte ; rest . 2. Ceea ce a rămas neexecutat , neîmplinit dintr - o datorie , dintr - o obligație . 3. ( Înv . ) Ceea ce prisosește . 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută . 5. ( Înv . ) Rezultatul unei scăderi ; rest . - Rămas + suf . -
RĂSFĂȚĂTÚRĂ , răsfățături , s . f . ( Rar ) Răsfăț ( 1 ) . - Răsfăța + suf . -
... ROTACÍSM , rotacisme , ( 2 ) s . n . 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în " r " . 2. Transformarea , în limba română , a lui " n " intervocalic în " r