Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

POZITIV

POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau

 

PRECARITATE

PRECARITÁTE s . f . ( Livr . ) Caracterul sau însușirea a ceea ce este

 

PRECOCE

PRECÓCE , precoci , - ce , adj . ( Despre ființe și însușiri ale lor ) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală , care este mai matur în comparație cu cei de aceeași

 

PRECOCITATE

PRECOCITÁTE s . f . Însușirea de a fi precoce , dezvoltare înainte de vreme , timpurie ,

 

PREDICAȚIE

... PREDICÁȚIE , predicații , s . f . Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru ; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire

 

PREDICAT

... PREDICÁT , predicate , s . n . 1. ( Gram . ) Parte principală a propoziției , care arată o acțiune , o stare sau o însușire

 

PREDICATIVITATE

... PREDICATIVITÁTE s . f . ( Gram . ) Însușire

 

PREGNANȚĂ

PREGNÁNȚĂ s . f . Însușirea de a fi

 

PREPONDERENȚĂ

PREPONDERÉNȚĂ , preponderențe , s . f . Însușirea de a fi preponderent ; superioritate în număr , în greutate , în importanță ; precumpănire , predominare . [ Var . : preponderánță s .

 

PRESCRIPTIBILITATE

PRESCRIPTIBILITÁTE s . f . Însușirea sau starea de a fi

 

PRETENȚIOS

PRETENȚIÓS , - OÁSĂ , pretențioși , - oase , adj . 1. Care are pretenții multe sau mari , care așteaptă sau pretinde mult ; exigent ; p . ext . mofturos , capricios . 2. Care vrea să dea impresia ( nejustificată ) de ceva deosebit , care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este ; plin de sine , încrezut . 3. Care cere o atenție deosebită , însușiri speciale . [ Pr . : - ți -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>