Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru A(-SI) TRECE
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 618 pentru A(-SI) TRECE.
... 1. Care poate fi pus în practică , care este realizabil ; de care te poți folosi în mod concret . 2. Pe unde se poate umbla sau trece
PRÁDĂ , prăzi , s . f . 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp de război ) . 3. Persoană prinsă , răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare ; p . ext . vânat ; p . gener . orice poate servi drept hrană viețuitoarelor . 5. ( Reg . ) Risipă , cheltuială
... de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații ...
PREBÉNDĂ , prebende , s . f . Venit ( fix ) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania , mai ales unui canonic ^
PREBENDÁR , prebendari , s . m . Persoană care beneficia în trecut de o
PRECONSOLIDÁRE , preconsolidări , s . f . ( Geol . ) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus , în trecut , unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală . - Pre ^1 - +
PREFIRÁ , prefír , vb . I . 1. Tranz . A lăsa să treacă printre degete ; p . ext . a lua rând pe rând la examinare . 2. Refl . A se infiltra , a - și face loc încetul cu încetul ; a se furișa , a se strecura . 3. Refl . și tranz . A ( se ) răsfira , a ( se ) răspândi , a ( se ) împrăștia . - Pre ^2 +
... PRÉSENĂ , presene , s . f . ( Reg . ) Cureaua hamului care trece
PRETERÍT , preterite , s . n . ( Gram . ) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută ( echivalând cu perfectul simplu sau
PREZÉNT^1 , prezente , s . n . ( Înv . ) Dar , cadou . PREZÉNT^2 , - Ă , prezenți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul : de față . 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă ; actual , contemporan ; care se petrece chiar acum , în momentul de față . II. S . n . 1. Perioadă de timp variabilă , concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor ; epoca , timpul actual , contemporan ; contemporaneitate ; p . ext . situație actuală . 2. ( Gram . ) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de
PREZENTÍSM s . n . Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice , reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor