Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru A(-SI) TRECE
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 618 pentru A(-SI) TRECE.
PREZENTÍSM s . n . Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice , reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor
PREZÍUĂ s . f . ( Construit cu prep . " în " și " din " ; de obicei art . ) Ziua precedentă ; ajun ; p . ext . zi ( sau perioadă ) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment , de o întâmplare etc . [ Pr . : - zi - uă ] - Pre ^1 - +
... PRIN prep . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva ) Lumina trece prin geam . 2. ( Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune ) În , pe undeva . Se ascund prin văgăuni . II. ( Introduce ...
PRINCÍPIU , principii , s . n . 1. Element fundamental , idee , lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică , un sistem politic , juridic , o normă de conduită etc . 2. Element primordial , cauză primară sau punct de plecare a ceva ; spec . element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice . 3. Convingere intimă , punct de vedere
... PRIVATIZÁ , privatizez , vb . I . A trece
PRIVATIZÁT , - Ă , privatizați , - te , adj . Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară . V.
PROȚÁP , proțapuri , s . n . 1. Prăjină groasă de lemn , bifurcată la un capăt , care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul ; rudă . 2. Prăjină cu vârful despicat , în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului , pe deasupra capetelor mulțimii . 3. Prăjină despicată la un capăt , cu care se culeg fructele , cu care se prind racii etc . 4. Pârghie la moara de vânt sau la
... A acționa într - un anumit fel , a folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni . 2. A începe să . . . , a trece
PÚNTE , punți , s . f . 1. Pod îngust ( format adesea dintr - o scândură sau dintr - o bârnă ) așezat peste un șanț , peste o râpă sau peste o apă , care poate fi trecut numai cu piciorul . 2. Planșeu metalic sau de lemn , orizontal , care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele . 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente , o sursă de energie și un instrument de măsură . 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei . 5. ( Chim . ; sintagma ) Punte de hidrogen = legătură de
RÂNDÁȘ , rândași , s . m . Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într - o gospodărie ; servitor , slugă . - Rândui + suf . -
RÂNDUIÁLĂ , rânduieli , s . f . 1. Faptul de a rândui ; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat ; p . ext . ordine . 2. Fel în care se desfășoară o acțiune , un sistem de organizare statornicit sau impus . 3. Ceremonial , forme statornicite ; datină , obicei , regulă . 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie . [ Pr . : - du - ia - ] - Rândui + suf . -