Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGA

 Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 563 pentru LEGA.

RESPECTA

RESPECTÁ , respéct , vb . I . Tranz . 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva ; a cinsti , a stima . 2. A nu se abate de la un contract , de la o lege , de la un angajament

 

REVIZIONISM

REVIZIONÍSM s . n . Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unei legi , a unui tratat etc . [ Pr . : - zi -

 

REVIZIONIST

REVIZIONÍST , - Ă , revizioniști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ține de revizionism , care se referă la revizionism ; care are ca scop revizuirea unei legi , a unei atitudini etc . 2. S . m . și f . Adept al revizionismului . [ Pr . : - zi -

 

REZERVAȚIE

REZERVÁȚIE , rezervații , s . f . 1. ( Adesea urmat de determinarea " naturală " ) Teritoriu ocrotit prin lege , pe care nu se pot face transformări , deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante , animale , minereuri sau formații geologice rare , care prezintă importanță din punct de vedere științific . 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui

 

ROATĂ

ROÁTĂ^2 , roate , s . f . ( Înv . ) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii . ROÁTĂ^1 , roți , s . f . 1. Cerc de metal sau de lemn , cu spițe sau plin , care , învârtindu - se în jurul unei osii , pune în mișcare un vehicul . 2. ( Tehn . ) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc , care se poate roti în jurul unei axe proprii . 3. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . asemănătoare cu roata ( 1 ) , având diverse întrebuințări . 4. Obiect fabricat , aranjat sau legat în formă de roată ( 1 ) , de cerc , de disc . Roată de cașcaval . Roată de frânghie . 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc . 6. Mișcare circulară ; învârtitură , răsucire , rotocol . 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară , folosit în evul mediu . [ Pl . și :

 

SĂTEAN

SĂTEÁN , săteni , s . m . Persoană care locuiește într - un sat ( și are îndeletniciri legate de mediul rural ) ; țăran . - Sat + suf . -

 

SĂTEANCĂ

SĂTEÁNCĂ , sătence , s . f . Femeie care locuiește într - un sat ( și are îndeletniciri legate de mediul rural ) ; țărancă . - Sătean + suf . -

 

SĂU

SĂU , SA , săi , sale , pron . pos . , adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când este pronume , când stă , ca adjectiv , pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) 1. Pron . pos . ( Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește , precum și numele acestuia ) Costumul meu se aseamănă cu al său . 2. Adj . pos . Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr - o relație de proprietate . Cartea sa . 3. Pron . pos . ( La m . pl . ) Familia , rudele , prietenii etc . persoanei despre care se vorbește ; ( la m . sg . ) soțul persoanei despre care se vorbește . Au venit ai săi la mine . 4. Adj . pos . Care arată o dependență , o filiație , o înrudire etc . cu persoana despre care se vorbește . Sora sa . 5. Pron . pos . ( La f . pl . ) Treburile , preocupările , obiceiurile , spusele persoanei despre care se vorbește . Dintr - ale sale nu - l poate scoate nimeni . 6. Adj . pos . Care este spus , făcut , suportat etc . de cel despre care se vorbește . Durerea sa . [ Reg . și fam . , enclitic : - so , - su , -

 

SANCȚIONA

SANCȚIONÁ , sancționez , vb . I . Tranz . 1. A aproba , a confirma , a întări o lege , o dispoziție , un act printr - o semnătură autorizată , pentru a - i da valabilitate ; p . gener . a încuviința , a statornici , a consfinți . 2. A aplica o sancțiune ( 2 ) ; a pedepsi . [ Pr . : - ți -

 

SANCȚIONAT

SANCȚIONÁT , - Ă , sancționați , - te , adj . 1. ( Despre legi , dispoziții etc . ) Confirmat , aprobat ; consfințit . 2. Pedepsit . [ Pr . : - ți -

 

SANITAR

SANITÁR , - Ă , sanitari , - e , adj . , s . m . 1. Adj . Care se referă la sănătate , privitor la sănătate ; ( despre legi , măsuri , servicii etc . ) destinat ocrotirii și îngrijirii sănătății publice . Serviciu sanitar . 2. S . m . Soldat instruit pentru a da primul ajutor răniților și a se îngriji de ridicarea și transportarea lor de pe câmpul de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>