Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEI

 Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 644 pentru ACEI.

PRECIZARE

PRECIZÁRE , precizări , s . f . Acțiunea de a preciza și rezultatul ei ; ( Concr . ) ceea ce precizează cineva . - V.

 

PREDESTINARE

PREDESTINÁRE , predestinări , s . f . Acțiunea de a predestina și rezultatul ei ; ceea ce i - ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate , de soartă ; ursită , destin , soartă , predestinație . V.

 

PRELUDIU

PRELÚDIU , preludii , s . n . 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale mai ample . 2. Exercițiu muzical pregătitor ; p . ext . improvizație . 3. Fig . Ceea ce anunță , precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment ; acțiune

 

PRESĂRĂTURĂ

PRESĂRĂTÚRĂ , presărături , s . f . ( Rar ) Ceea ce se presară peste ceva . - Presăra + suf . -

 

PRESCRIE

PRESCRÍE , prescríu , vb . III . 1. Tranz . A indica , a arăta ; ( p . spec . ) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav . 2. Tranz . A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut ; a dispune , a hotărî . 3. Refl . pasiv ( Despre pedepse penale , drepturi de proprietate etc . ) A se stinge , a înceta prin prescripție ( 2 ) ; a - și pierde valabilitatea . 4. Tranz . ( Înv . ) A transcrie un

 

PRESIMȚI

PRESIMȚÍ , presímt , vb . IV . Tranz . A simți dinainte , vag și instinctiv , ceea ce urmează să se întâmple . - Pre ^1 - + simți ( după fr .

 

PRESIMȚIRE

PRESIMȚÍRE , presimțiri , s . f . Faptul de a presimți ; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de ceea ce ar urma să se întâmple ; presentiment , presimțământ . - V.

 

PRESUPUNERE

PRESUPÚNERE , presupuneri , s . f . Faptul de a presupune ; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil , real , adevărat ; supoziție , ipoteză , presupus , presupoziție . - V.

 

PRETINS

PRETÍNS , - Ă , pretinși , - se , adj . Care trece sau vrea să treacă ceea ce nu este ; fals , aparent . - V.

 

PREUMAN

PREUMÁN , - Ă , preumani , - e , adj . Care a existat înainte de apariția omului pe pământ ; care aparține acelei perioade . [ Pr . : pre -

 

PREVESTITOR

PREVESTITÓR , - OÁRE , prevestitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care anunță dinainte , care prevestește ceva ; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla . - Prevesti + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>