Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂRȚI

 Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 2444 pentru PĂRȚI.

ARUNCA

ARUNCÁ , arúnc , vb . I . 1. Tranz . A face ca ceva ( rar cineva ) să ajungă la o distanță oarecare , imprimându - i o mișcare violentă ; a azvârli . 2. Tranz . a împrăștia sămânța pentru a semăna . 3. Tranz . A îndepărta ceva rău , nefolositor ; a lepăda . 4. Tranz . A răspândi lumină , umbră etc . 5. Tranz . Fig . A face ca cineva să ajungă într - o anumită situație ( rea ) . 6. Intranz . A da cu ceva în cineva . 7. Refl . ( Pop ; în expr . ) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva ( din

 

ASCENDENT

... ASCENDÉNT , - Ă , ascendenți , - te , adj . , subst . 1. adj . Care urcă , suitor . 2. S . m . , s . f . Rudă în linie directă care face parte

 

ASIATIC

... ASIÁTIC , - Ă , asiatici , - ce , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei sau care este originară din Asia . 2. Adj . Care aparține Asiei sau populației ei , privitor la Asia ...

 

ASIRIAN

... f . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Populație semitică care a trăit în statul sclavagist Asiria ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte

 

ASISTA

... ASISTÁ , asíst , vb . I . 1. Intranz . A fi de față , a lua parte

 

ASOCIAT

... s . m . , s . f . , adj . ( Persoană ) care s - a unit cu alta ( sau cu altele ) pentru atingerea unui scop comun ; ( persoană ) care face parte

 

ASPERITATE

... ASPERITÁTE , asperități , s . f . ( Adesea fig . ) Proprietatea de a fi aspru ^2 ( I 1 ) ; ( concr . ) parte

 

ATENANSĂ

... ATENÁNSĂ , atenanse , s . f . Corp secundar al unei case , folosit pentru bucătărie , spălătorie etc . ; parte

 

ATIC

... ÁTIC , - Ă , atici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei . 2. Parte

 

ATOM

... ATÓM , atomi , s . m . 1. Cea mai mică parte dintr - un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv . 2. Corpuscul infinit de mic , indivizibil , considerat în trecut a fi ...

 

ATRIBUT

... ATRIBÚT , atribute , s . n . 1. Însușire ( esențială ) a unui obiect . 2. Parte

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>