Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUS

 Rezultatele 481 - 487 din aproximativ 487 pentru PUS.

ZĂCĂTOR

ZĂCĂTÓR , - OÁRE , zăcători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( Înv . ) Care zace , care stă culcat , întins ( la pământ ) . II. s . f . 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie ; cadă . 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire , în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit . 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea . 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă ; staniște , zăcătură ( 1 ) . - Zăcea + suf . -

 

ZĂDĂRNICI

... ZĂDĂRNICÍ , zădărnicesc , vb . IV . Tranz . A Face să nu se realizeze ceva ; a pune

 

ZĂVEAZĂ

... ZĂVEÁZĂ , zăveze , s . f . ( Înv . ) 1. Perdea . 2. Covor care se pune

 

ZAHEREA

ZAHEREÁ , zaherele , s . f . ( Înv . ) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor

 

ZARF

ZARF , zarfuri , s . n . ( Înv . ) Suport metalic lucrat în filigran , pe care se punea felegeanul sau paharul cu

 

ZBURA

... de la locul său , a prăvăli , a răsturna . 5. Tranz . ( Pop . ; în expr . ) A zbura laptele = a pune

 

ZGARDĂ

... ZGÁRDĂ , zgărzi , s . f . 1. Curea sau cerc de metal care se pune

 

<<< Anterioarele