Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MULTE
Rezultatele 491 - 500 din aproximativ 1500 pentru MULTE.
DESPĂRȚÍ , despárt , vb . IV . l . Refl . A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte , a părăsi , vremelnic sau definitiv , pe cineva sau ceva ; ( despre mai multe persoane ) a se separa , plecând în direcții diferite . 2. Refl . A divorța . 3. Tranz . ( Despre bariere , obstacole etc . ; adesea fig . ) A separa , a izola , a pune
DESPICÁ , despíc , vb . I . 1. Tranz . A tăia , a sparge de - a lungul , desfăcând în două sau în mai multe bucăți . 2. Tranz . și refl . A ( se ) crăpa , a ( se ) spinteca ( pe o anumită porțiune ) . 3. Tranz . A străbate de - a curmezișul ( văzduhul , o mulțime compactă etc . ) . 4. Tranz . Fig . A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex ; a analiza , a interpreta , a explica , a dezlega ; p . ext . a expune
... DEÚNĂZI adv . ( Pop . ) Zilele trecute , nu de mult
DEZASAMBLÁT , - Ă , dezasamblați , - te , adj . Care a fost desfăcut în mai multe piese . - V.
DEZBÁTE^2 , dezbát , vb . III . Tranz . ( Pop . ) 1. A desface ceva care fusese bătut , fixat , prins în cuie ; a desprinde ceva de unde fusese bătut , înțepenit ( în cuie ) . 2. A afâna un pământ bătut , uscat , întărit . - Dez - + bate . DEZBÁTE^1 , dezbát , vb . III . Tranz . A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune , o problemă etc . cu una sau mai multe persoane ; a supune ceva
DEZMEMBRÁ , dezmembrez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) descompune , a ( se ) împărți , a ( se ) desface în mai multe părți ; p . ext . a ( se ) desființa în urma unei împărțiri . - După fr .
DIABÉT , diabeturi , s . n . Nume dat mai multor boli metabolice și endocrine caracterizate prin eliminare abundentă de urină , prin senzație continuă de sete , prin prezența glucozei în urină etc . ; boală de zahăr . [ Pr . : di -
DIAFONÍE s . f . Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale . [ Pr . : di -
DIAFRÁGMĂ , diafragme , s . f . 1. Organ muscular - tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație . 2. Membrană elastică ( la microfon , telefon , gramofon etc . ) care , prin vibrațiile ei , reproduce sunetele . 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice , format din mai multe plăcuțe opace mobile , care limitează o deschidere circulară reglabilă , lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină . 4. Dispozitiv alcătuit dintr - o membrană cu un orificiu , care , introdus într - o conductă , măsoară debitul și viteza fluidului . 5. ( Constr . ) Element de construcție alcătuit dintr - o placă plană sau dintr - un planșeu . [ Pr . : di -
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
DIALÉCT , dialecte , s . n . 1. Ramificație teritorială a unei limbi , cuprinzând adesea mai multe graiuri . 2. ( Impr . ) Grai . 3. ( Impr . ) Limbă . [ Pr . : di -