Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTORITATE

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 120 pentru AUTORITATE.

EMANCIPAT

EMANCIPÁT , - Ă , emancipați , - te , adj . 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva , care a devenit liber , independent . 2. ( În unele state ) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a

 

EPISCOPIE

EPISCOPÍE , episcopii , s . f . Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop ^1 ;

 

ERIJA

... vb . I . Refl . ( Urmat de determinări introduse p . prep . " în " ) A - și atribui fără nici un drept o situație , un rol care conferă autoritate

 

ERIJAT

... erijați , - te , adj . ( Despre oameni ; urmat de determinări introduse prin prep . " în " ) Care își atribuie fără nici un drept o situație , un rol care conferă autoritate

 

EXARHAT

EXARHÁT , exarhate , s . n . Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (

 

FOR

... 1. Piață publică în Roma antică , unde era concentrată viața social - politică , religioasă și economică a orașului și unde se judecau procesele . 2. Autoritate

 

GREVĂ

GRÉVĂ , greve , s . f . Încetare organizată a activității într - una sau mai multe întreprinderi , instituții etc . , cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul , autoritățile să satisfacă unele revendicări ( economice , politice

 

GUVERNATOR

... șefului statului , o unitate administrativ - teritorială mai mare sau un teritoriu dependent , o colonie . 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate

 

IERARHIE

IERARHÍE , ierarhii , s . f . Sistem de subordonare a elementelor , a gradelor , a funcțiilor , a autorităților etc . inferioare față de cele

 

ILEGAL

ILEGÁL , - Ă , ilegali , - e , adj . 1. Care nu este în conformitate cu legea , care încalcă legea . 2. Care nu este recunoscut , admis de lege , aprobat de autoritățile unei țări , care desfășoară în ascuns o activitate ( politică ) ; p . ext . care servește acestei activități ; conspirativ ,

 

IMPERIALISM

IMPERIALÍSM s . n . 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor . 2. ( În concepția marxistă ) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului , caracterizată prin dominația monopolurilor , aparținând unor regimuri autoritare , conflagrații etc . [ Pr . : - ri -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>