Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOIER

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 81 pentru BOIER.

LAIBĂR

LÁIBĂR , laibăre , s . n . 1. Haină țărănească ( de postav ) scurtă până în talie , strânsă pe corp și de obicei fără mâneci ; lăibărac . 2. Manta lungă și largă pe care o purtau odinioară

 

LOGOFĂT

LOGOFĂT , logofeți , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români , membru al sfatului domnesc ; persoană care deținea acest titlu . 2. ( Înv . ) Secretar , scriitor într - o cancelarie ; grămătic , diac , pisar , copist . 3. Vătaf ( la o moșie

 

MĂRIE

... de un adj . pos . sau de un pron . pers . ) Termen de reverență la adresa unui monarh , a unui domnitor , a unui boier

 

MAZILI

... MAZILÍ , mazilesc , vb . IV . Tranz . A scoate din domnie sau din slujbă un domn , un boier

 

MEHMENDAR

... MEHMENDÁR , mehmendari , s . m . ( Turcism ; în evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) . 1. Boier ( sau funcționar ) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt , îngrijindu - se de găzduirea lor . 2. Comisar special însărcinat cu ...

 

MOȚPAN

... MOȚPÁN , moțpani , s . m . ( Reg . ) 1. ( Ir . ) Domn ; boier

 

NART

NART , narturi , s . n . 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse , pe vite etc . 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate ; p . ext . preț al unei mărfi . 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într - o zi pe moșia

 

OGRADĂ

... OGRÁDĂ , ogrăzi , s . f . 1. Curte , bătătură . 2. ( Reg . ) Grădină cu pomi fructiferi ; livadă . 3. Gospodărie ( alcătuită din casă și acareturi ) a unui boier

 

PĂHĂRNICEL

... PĂHĂRNICÉL , păhărnicei , s . m . Boier

 

PAIA

PAIÁ , paiele , s . f . Titlu onorific dat , în ierarhia boierească din țările românești , boierilor care nu aveau slujbă de stat ; persoană care avea acest

 

PAN

PAN ^2 , pani , s . m . Denumire dată ( în evul mediu ) nobililor polonezi sau , p . gener . , marilor boieri români ; persoană care purta acest titlu . PAN ^1 - Element de compunere care înseamnă " tot " , " întreg " și care servește la formarea unor substantive și a unor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>