Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMANDAT
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 66 pentru COMANDAT.
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele
... POLCOVNICÉSC , - EÁSCĂ , polcovnicești , adj . ( Înv . ) Care aparține polcovnicului , privitor la polcovnic ; aflat sub comanda
PORTAVÓCE , portavoce , s . n . Tub metalic ( uneori prevăzut cu megafoane ) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri ; p . gener .
PORUNCEÁLĂ s . f . De ( Pop . ; în loc . adj . și adv . ) ( sau pe , după ) porunceală = a ) ( făcut sau acceptat ) din ordin , ( impus ) cu forța ; p . ext . ( făcut ) în silă , de mântuială ; b ) de ( sau pe , după ) comandă . [ Var . : ( reg . ) poronceálă s . f . ] - Porunci + suf . -
PRÓRĂ , prore , s . f . Partea din față a unei nave ; p . restr . extremitatea din față a acestei părți , unde se află postul de comandă ; bot . [ Var . : próvă s .
SEMNÁL , semnale , s . n . 1. Semn convențional ( sonor sau vizual ) sau grup de astfel de semne , folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare , o informație , un avertisment , o comandă etc . 2. ( Rar ) Fluier mic de metal cu care se dau semnale ( 1 ) ; semnal dat cu acest fluier . 3. Fig . Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls . 4. ( Psih . ) Indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care , prin intermediul scoarței cerebrale , determină organismul să reacționeze într - un anumit fel . [ Var . : signál , țignal s .
SERVO - - Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice ( sau a unor mărimi caracteristice acestora ) în care , cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă , se declanșează dezvoltarea unei energii utile
SERVOCOMÁNDĂ , servocomenzi , s . f . Comandă automată sau semiautomată la care forța de inițiere a comenzii este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă
SERVOMOTÓR , servomotoare , s . n . Motor ( electric , hidraulic sau pneumatic ) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic , transformând un semnal aplicat la intrare într - o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de
... În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei ...
STRÍGĂT , strigăte , s . n . 1. Cuvânt , șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată ; țipăt , strigare . 2. Anunțare , semnalizare ( cu voce puternică ) ; comandă . 3. Sunet , șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu rostirea numelui celui chemat ) . 6. Strigătură . - Striga + suf . -