Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPĂRUT

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 62 pentru DISPĂRUT.

RECESIV

... RECESÍV , - Ă , recesivi , - e , adj . ( Rar ) Care dă îndărăt , pe cale de a dispărea

 

REMINISCENȚĂ

REMINISCÉNȚĂ , reminiscențe , s . f . Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din

 

RESORBI

... RESORBÍ , pers . 3 resoárbe , vb . IV. Refl . ( Med . ) A dispărea

 

SIMPODIU

SIMPÓDIU , simpodii , s . n . Tip de ramificație a tulpinii în care mugurele terminal dispare și creșterea în lungime a axului se produce prin mugurele axilar imediat

 

SINCOPAT

SINCOPÁT , - Ă , sincopați , - te , adj . 1. ( Despre muzică , în special despre muzica de jaz ) Caracterizat prin folosirea sincopei ( 2 ) . 2. ( Fon . ; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate ) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (

 

SUPRIMA

SUPRIMÁ , suprím , vb . I . Tranz . 1. A face să dispară ; a înlătura , a elimina , a anula . 2. A desființa un post , un loc etc . 3. A înlătura ceva , a elimina din consumație , a renunța la

 

TRECE

... 1. Intranz . ( Despre unități de timp ) a se scurge , a se desfășura ( apropiindu - se de sfârșit ) . 2. Intranz . A dispărea , a pieri ( după o bucată de vreme ) . 3. Tranz . A petrece un timp , o epocă din viață . 4. Intranz . A ...

 

TRECUT

TRECÚT^2 , - Ă , trecuți , - te , adj . 1. Care nu mai este actual ; p . ext . de demult , vechi , dispărut . 2. ( Despre unități de timp ) Anterior celui prezent ; precedent . Zilele trecute . 3. Îmbătrânit sau bătrân . TRECÚT^1 s . n . 1. Timpul care s - a scurs ( până în prezent ) ; întâmplările , faptele , starea de lucruri din acest timp . 2. Denumire dată grupului de timpuri ( sau fiecăruia dintre timpurile ) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de

 

TUNDE

... p . ext . a călugări . 3. Tranz . ( Fam . ; în expr . ) A o tunde = a fugi ( pe furiș ) , a dispărea

 

UȘCHIT

UȘCHÍT , - Ă , ușchiți , - te , adj . ( Arg . ) 1. Care a plecat , a dispărut repede și pe neobservate dintr - un loc . 2. Care are comportări ieșite din comun , original . V.

 

VESTIGIU

VESTÍGIU , vestigii , s . n . ( Livr . ) Urmă din trecut ; rămășiță a ceva vechi , dispărut de mult ( și care prezintă o importanță documentară , culturală

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>