Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREPTURILE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 762 pentru DREPTURILE.
NĂPRÁSNIC , - Ă , năprasnici , - ce , adj . , subst . I. Adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care survine în mod neprevăzut , dintr - o dată ; care se petrece fulgerător ( și neplăcut ) ; neașteptat , subit . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi stăpânit ; năvalnic , impetuos . 3. Care înspăimântă , îngrozește ( prin comportare ) ; îngrozitor , cumplit . 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite ( prin mărime , intensitate ) ; extraordinar , cumplit . II. Subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene - albe , cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă ( Chrysanthemum corymbosum ) . 2. S . f . Plantă erbacee cu tulpina dreaptă , păroasă , cu frunze palmate și cu flori roșii - roz și miros neplăcut ( Geranium
... NEDRÉPT , NEDREÁPTĂ , nedrepți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este drept , obiectiv cu cei din jur ; care nu este conform cu dreptatea , cu normele stabilite ; incorect , ilegal ; abuziv . 2. ( Înv . ; gram . ; despre complemente sau propoziții completive ...
... NÉTED , - Ă , netezi , - de , adj . 1. Care are suprafața dreaptă , fără asperități ; p . ext . lucios , alunecos . 2. ( Despre suprafețe , locuri , terenuri ) Care este drept
... NUMÍ , numesc , vb . IV . 1. Tranz . A pune , a da cuiva un nume sau un calificativ , o poreclă drept nume ; a denumi , a intitula , a chema , a boteza . 2. Tranz . A pomeni de cineva ... a aduce în discuție ; a aminti , a invoca . 3. Refl . A se socoti ( sau a fi socotit ) drept , a se considera ( sau a fi considerat ) ca fiind 4. Tranz . A pune pe cineva într - o funcție ; a ...
OBLIGÁȚIE , obligații , s . f . 1. Datorie , sarcină , îndatorire . 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane , care le sunt îndatorate , să dea , să facă sau să nu facă ceva . 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și - i dă dreptul de a primi , pentru suma împrumutată , un anumit venit fix sub formă de dobândă . [ Var . : obligațiúne s .
... OPOZÁBIL , - Ă , opozabili , - e , adj . 1. Care poate fi opus , care se poate opune . 2. ( Despre un drept , un mijloc de apărare , o hotărâre judecătorească , un act juridic etc . ) Care trebuie respectat și de alte persoane , nu numai de titularul dreptului sau de ...
PALINDRÓM , palindromuri , s . n . Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să - și piardă sensul ; p . ext . joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers , să aibă fie același înțeles , fie , în al doilea caz , să dea un alt
PÁNTĂ , pante , s . f . 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal , care formează de obicei versantul unei forme de relief ; povârniș , coastă . 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal ; tangenta trigonometrică a acestui unghi ; înclinare față de
PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan
... ext . grup social din care face parte o astfel de persoană . 2. Fig . Persoană sau colectivitate urgisită , disprețuită , căreia nu i se recunoaște nici un drept
PATRIMÓNIU , patrimonii , s . n . 1. ( Jur . ) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică , precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi , care aparțin unei persoane ( fizice sau juridice ) ; ( sens curent ) bun moștenit prin lege de la părinți ( sau de la rude ) ; avere părintească . 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului ; bun