Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.

MELODIST

... MELODÍST , - Ă , melodiști , - ste , s . m . și f . Compozitor de melodii ; muzician care concepe melodia ca element

 

MOTIV

... s . n . I. Cauza , rațiunea , pricina unei acțiuni ; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune ; mobil . II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale , din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală ; temă , melodie , intonație . 2. Element

 

MULȚIME

MULȚÍME , mulțimi , s . f . 1. ( La sg . , adesea cu determinări ) Număr mare de ființe sau de lucruri , cantitate mare . 2. ( La sg . ) Lume multă strânsă laolaltă , grămadă de oameni ; spec . masele largi ale populației ; colectivitate . 3. ( Mat . ) Ansamblu de obiecte , numite elemente , grupate fie prin indicarea tuturor elementelor , fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai

 

NUCLEU

... atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite , care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective . 3. ( Biol . ) Element constitutiv al celulei organice , de formă sferică sau ovoidală , situat în plasmă , având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei . 4. Fig ...

 

PARA

... argint care a circulat și în țările românești ; ( astăzi ) ban de valoare mică . 2. ( Fam . ; la pl . ) Bani ; p . ext . avere . PARA ^2 - Element de compunere care înseamnă " apără " , " contra " și servește la formarea unor substantive . PARA ^1 - Element de compunere care înseamnă : a ) " foarte " , " tare " , " puternic " și servește la formarea unor adjective și a unor substantive ; b ) ( depr . ) " mult ...

 

PARTE

... f . I. 1. Ceea ce se desprinde dintr - un tot , dintr - un ansamblu , dintr - un grup etc . , în raport cu întregul ; fragment , bucată , porțiune . 2. Element constitutiv , precis delimitat , din structura unui tot , a unui ansamblu ; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru ; p . ext . sector , compartiment . 3. Ceea ce revine cuiva printr - o împărțire , printr - o învoială , dintr ...

 

PAS

PAS ^4 subst . Substanță medicamentoasă antibiotică , cu aspect de pulbere albă , puțin solubilă în apă , folosită în tratamentul tuberculozei . PAS ^3 , ( 1 ) pași , s . m . , ( II ) pasuri , s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit ; p . ext . distanță astfel parcursă : p . gener . distanță mică . 2. Mod de a umbla pe jos ; mers , umblet , călcătură . 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit ; p . ext . distanță reprezentată de această unitate de măsură . 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers . 5. ( Biol . ; în sintagma ) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinții și unul dintre copiii lui , astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei . II. S . n . 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic , măsurată în direcția în care se repetă elementele . 2. ( Înv . și reg . ) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas , folosită în dulgherie , dogărie etc . PAS ^2 , pasuri , s . n . 1. Drum , loc îngust și mai coborât , de - a lungul unei văi , între ...

 

PATINĂ

... o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei , folosit la patinaj . 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare . PATÍNĂ^1 s . f . 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului . prin care acesta capătă la suprafață ...

 

PLAN

... verticale , perpendiculare pe direcția privirii , în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă ; spec . element al filmării cinematografice , care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat . 5. ( Cinema ) Element al montajului , reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat ( între o pornire și o oprire ) . 6 ...

 

PRIMAR

... p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element

 

RADIOACTIVITATE

RADIOACTIVITÁTE s . f . 1. Proprietate a unor elemente cu atomii grei ( radiu , uraniu etc . ) de a emite , prin dezagregare spontană , unele radiații corpusculare ( și radiații electromagnetice ) . 2. Disciplină care studiază aceste proprietăți și elemente care țin de ele . [ Pr . : - di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>