Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.

PRAG

... pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta . 6. ( Fiz . ) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat , deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece . 7. Bucățică de lemn ( de abanos ) sau de os de elefant care se fizeaxă ...

 

REACȚIE

... REÁCȚIE , reacții , s . f . I. 1. Faptul de a reacționa ; atitudine , manifestare ca răspuns la ceva . 2. ( Biol . ) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant ( venit din interior sau din afară ) . 3. ( Chim . ) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe ...

 

REFRACTA

REFRACTÁ , pers . 3 refractă , vb . I. 1. Refl . ( Fiz . ; despre unde , raze de lumină ) A se frânge , a devia la trecerea dintr - un mediu în altul ; a suferi fenomenul refracției . 2. Tranz . ( Despre corpuri , medii ) A produce fenomenul

 

SINCRONIC

SINCRÓNIC , - Ă , sincronici , - ce , adj . 1. ( Despre fapte , fenomene sau evenimente ) Care există sau se petrec în același timp ; simultan , concomitent , sincron . 2. Care se referă la fapte , fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp . 3. ( Despre metode de studiu sau puncte de vedere ) Care nu se face în mod istoric ; independent de evoluția istorică ;

 

SINGULAR

SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,

 

TELEPATIE

TELEPATÍE s . f . Facultate psihologică ( contestată de unii ) atribuită unor oameni de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor , precum și de a transmite gândul la mare distanță , fără intermediul organelor de simț obișnuite ; percepere a fenomenelor și a gândurilor de la

 

TEORIE

TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -

 

TERMODINAMIC

TERMODINÁMIC , - Ă , termodinamici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări , procese în care pot interveni și fenomene termice ; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice . 2. Adj . Care aparține termodinamicii ( 1 ) , privitor la termodinamică , de

 

VALOARE

... fapte , idei , fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea ; suma calităților care dau preț unui obiect , unei ființe , unui fenomen etc . ; importanță , însemnătate , preț , merit . 2. Eficacitate , putere . Valoare nutritivă . II. 1. ( Ec . pol . ) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă ...

 

ÎNCEPE

ÎNCÉPE , încép , vb . III . 1. Tranz . A realiza prima parte dintr - o lucrare , dintr - o acțiune , dintr - o serie de lucrări sau de acțiuni . 2. Intranz . ( Despre stări , fenomene ) A se arăta , a se ivi , a se manifesta ( cu primele

 

ÎNREGISTRA

ÎNREGISTRÁ , înregistrez , vb . I . Tranz . 1. A înscrie într - un registru . 2. A reține prin scris un fapt , un eveniment ; a imprima ( cu mijloace tehnice ) sunetele , fenomenele luminoase etc . 3. A înscrie în activul său ca rezultat , ca realizare etc . ; a obține . A înregistra un succes important . Din fr .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>