Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FILOZOFIC

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 108 pentru FILOZOFIC.

MARXISM

MARXÍSM s . n . Doctrină filozofică , socială și economică întemeiată de K . Marx și F. Engels ; teoria și practica comunismului

 

MATERIALISM

MATERIALÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim , iar conștiința factorul derivat ; spec . filozofie marxistă . 2. ( Depr . ) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale . - [ Pr . : - ri -

 

MEGARIC

MEGÁRIC , - Ă , megarici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara . 2. S . m . Adept al acestei

 

MORALISM

MORALÍSM s . n . ( Rar ) Predominare a moralei într - o doctrină (

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

NEANT

NEÁNT s . n . Noțiune filozofică care desemnează vidul , neființa , inexistența , nimicul . [ Pr . : ne -

 

NECESITATE

NECESITÁTE , necesități , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; ceea ce este de absolută trebuință ; trebuință , nevoie . 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern , decurgând inevitabil din esența lucrurilor . 3. Utilitate ,

 

NEOCRITICISM

... NEOCRITICÍSM s . n . Curent filozofic

 

NEOKANTIANISM

... NEOKANTIANÍSM s . n . Curent filozofic de la sfârșitul sec . XIX , care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor . [ Pr . : ne ...

 

NEOPLATONISM

NEOPLATONÍSM s . n . Doctrină filozofică din sec . III - VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon , încercând s - o concilieze cu concepțiile mistice - religioase din Orient . [ Pr . : ne -

 

NEOPOZITIVISM

... NEOPOZITIVÍSM s . n . Curent filozofic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>