Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GALBEN
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 381 pentru GALBEN.
ALÓE s . f . Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative , din familia liliaceelor , cu flori mari , galbene sau roșii , dispuse în spice , și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (
AMĂRĂLÚȚĂ , amărăluțe s . f . Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici , galbene - aurii , care conțin un suc amar cu proprietăți tonice ( Cicendia filiformis ) . - Amăreală + suf . -
AMĂRĂTĂCIÚNE s . f . Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene ( Senecio sarracenicus - Amărât + suf . -
AMĂRÚȚĂ , amăruțe , s . f . Plantă erbacee cu tulpina dreaptă , frunzele acoperite cu peri aspri și flori galbene , dispuse în capitule ( Pieris hieracioides ) - Amar + suf . -
ANTRACNÓZĂ , antracnoze , s . f . Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care se manifestă prin apariția unor pete brune - roșietice sau galbene - portocalii pe frunze , tulpini și
ARDÉI , ardei , s . m . Plantă erbacee cu flori albe și cu fructe bace verzi , roșii sau galbene , întrebuințate în alimentație ( Capsicum annuum ) ; p . restr . fructul acestei plante . Ardei gras . Ardei iute . - Arde + suf . -
ARNĂÚT , arnăuți , s . m . 1. Soldat mercenar ( de origine albaneză ) angajat în garda domnească din țările române ; p . ext servitor înarmat , angajat de boieri mai ales pentru paza personală . 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț , de culoare galbenă -
ARNÍCĂ s . f . Plantă erbacee medicinală , cu flori galbene - portocalii și fructe achene negricioase ( Arnica
AUȘÉL , aușei , s . m . 1. Mică pasăre insectivoră cu penele măslinii pe spate , albicioase pe abdomen , cu o pată galbenă - roșcată pe cap ( Regulus regulus ) . 2. Pasăre din familia pițigoiului , cu coada și aripile negre , spatele roșu - aprins , creștetul și gușa albe . ( Aegithalus pendulinus ) . [ Pr . : a - u - ] - Auș ( " moș " , dispărut din limbă , cuvânt moștenit din lat . ) + suf .
ÁUR s . n . 1. Metal prețios , de culoare galbenă strălucitoare , foarte maleabil și ductil , folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă , de artă , monede ( servind din această cauză și ca etalon al valorii ) etc . 2. Fir , ață făcută din aur ( 1 ) sau imitând aurul și folosită la cusut ; p . ext . veșmânt țesut din asemenea fire . 3. Bani ; avere , bogăție ; fig .
AURAMÍNĂ , auramine , s . f . Colorant de culoare galbenă pe bază de cetonă , de clorură de amoniu și de zinc , folosit pentru vopsirea materialelor textile . [ Pr . : a -