Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPORTANȚĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 108 pentru IMPORTANȚĂ.

MACULATURĂ

MACULATÚRĂ s . f . 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice ; p . ext . hârtie scrisă sau tipărită care și - a pierdut importanța . 2. Fig . Scriere lipsită de

 

MARGINALIZA

MARGINALIZÁ , marginalizez , vb . I Tranz . și refl . 1. A ( se ) situa la marginea unui obiect , a unui fenomen etc . 2. Tranz . A diminua , a reduce ( pe nedrept ) valoarea , importanța unei persoane , a unui lucru , a unei idei prin neglijare în mod voit , prin neluare în seamă . - Marginal + suf . -

 

MESCHIN

... MESCHÍN , - Ă , meschini , - e , adj . 1. Preocupat de interese mărunte . 2. ( Mai ales despre abstracte ) , Lipsit de importanță

 

MESCHINĂRIE

... f . 1. Lipsă de generozitate , de noblețe sufletească , micime ( sufletească , de caracter ) ; ( mai ales la pl . ) atitudine , gest , faptă de om meschin . 2. Lipsă de importanță

 

MINIMALIZA

MINIMALIZÁ , minimalizez , vb . I . Tranz . A diminua , a reduce ( la minimum ) , a micșora pe nedrept valoarea , importanța unei persoane , a unui lucru , a unei idei ; a subaprecia , a bagateliza . - Minimal + suf . -

 

MINOR

... Ă , minori , - e . adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile . 2. Lipsit de importanță , neînsemnat , secundar ; p . ext . șters , slab . 3. ( Muz . ; în sintagmele ) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică . Gamă ...

 

MODEST

... modești , - ste , adj . 1. Care este lipsit de îngâmfare ; p . ext . moderat , cumpătat în purtare , în pretenții . 2. De proporții mici ; de valoare sau de importanță

 

NEIMPORTANT

... NEIMPORTÁNT , - Ă , neimportanți , - te , adj . Lipsit de importanță

 

NEOFREUDISM

NEOFREUDÍSM s . n . Denumire germanică pentru curentele psihanalitice apărute după 1930 care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în apariția nevrozelor ; neopsihanaliză . [ Pr . : ne - o -

 

NEOLINGVISTIC

NEOLINGVÍSTIC , - Ă , neolingvistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor , prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite . 2. Adj . De neolingvistică . Școala neolingvistică . [ Pr . : ne -

 

NEROZIE

... fi nerod ( 1 ) ; prostie , neghiobie , stupiditate . 2. Vorbă sau faptă de nerod ( 1 ) ; faptă prostească ; neghiobie ( 2 ) ; ( cu sens atenuat ) lucru lipsit de seriozitate , de importanță

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>