Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECĂTORESC
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 68 pentru JUDECĂTORESC.
PLEDÁNT , - Ă , pledanți , - te , adj . Care pledează o cauză în fața unei instanțe
PLEDOARÍE , pledoarii , s . f . Expunere orală a faptelor unui proces , făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești , cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în
POPRÍRE , popriri , s . f . Acțiunea de a popri și rezultatul ei ; spec . ( Jur . ) procedură prin care un creditor urmărește ( pe bază de hotărâre judecătorească ) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană ; reținere din salariul cuiva ( în contul unei datorii ) ; p . ext . sechestru . - V.
PORTĂRÉL , portărei , s . m . 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești . 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului ( 2 ) . - Portar + suf . -
PRESCRÍPȚIE , prescripții , s . f . 1. Obligație , dispoziție , prevedere ( impusă printr - o lege , printr - un regulament etc . ) ; prescript . 2. Dispoziție legală în virtutea căreia , după un anumit timp și în anumite condiții , se câștigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătorești neexecutate . 3. Recomandație dată de medic unui bolnav ( printr - o rețetă ) ; recomandație de folosire a unui medicament ; p . ext .
PRETÓRIU , pretorii , s . n . 1. ( La romani ) Reședința pretorului , sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești . 2. ( Înv . ) Sală de judecată ( în incinta unui tribunal ) ; p . gener . tribunal . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai
PROCÉS , procese , s . n . 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului ; acțiune judecătorească ; totalitatea actelor , documentelor adunate în vederea acestei acțiuni . 2. Succesiune de operații , de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare , se produce o transformare ; evoluție , dezvoltare , desfășurare ; acțiune . 3. Maladie ( a unui organ sau a întregului organism ) în evoluție ( sau în regres ) . [ Pl . și : ( înv ) procesuri ] - Var . : ( înv ) proțés s .
PROCURATÚRĂ , procuraturi , s . f . Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor , trimiterea infractorilor în fața justiției , susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești , precum și reprezentarea intereselor statului în instanță ; p . ext . clădire în care își are sediul acest organ al puterii de
PROCURÓR , - Ă , procurori , - e , s . m . și f . Membru al procuraturii , care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într - un proces ; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator
PRONUNȚÁ , pronunț , vb . I . 1. Tranz . A emite , a rosti sunete , silabe , cuvinte , propoziții , fraze ; a articula . 2. Tranz . A da o hotărâre , o sentință judecătorească ; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit . 3. Refl . A - și spune părerea , a - și da avizul ; a lua
PROTÉST , proteste , s . n . 1. Faptul de a protesta ; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă ; opoziție hotărâtă ; ( concr . ) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare ; protestație . 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei