Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL SAU

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 621 pentru LOCUL SAU.

MOBILITATE

... mobilități , s . f . 1. Capacitatea de a fi mobil ( 1 ) , de a se mișca , de a - și schimba locul sau

 

PUTREZI

... a se strica , a se putregăi , a se putrefia . 2. Intranz . Fig . A sta mult timp într - un loc sau

 

READUCE

... READÚCE , readúc , vb . III . Tranz . A aduce din nou la locul sau

 

ROSTUIT

... ROSTUÍT , - Ă , rostuiți , - te , adj . 1. ( Despre persoane ) Așezat într - un loc sau

 

SĂLBĂTICIUNE

... SĂLBĂTICIÚNE , sălbăticiuni , s . f . 1. Animal sălbatic . 2. Loc sau

 

SALT

... SALT , salturi , s . n . 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ , sărind pe loc sau

 

TELEGNOZIS

... TELEGNÓZIS s . n . ( Psih . ) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate ( ca loc sau

 

LOJĂ

... I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori , așezat , alături de altele , în jurul incintei unei săli de spectacole . 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri , comunicând cu exteriorul , destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază . 3. ( În sintagma ) Lojă masonică = asociație de francmasoni . II. 1. Cavitate în floarea unei plante , în care se găsesc ovulele sau polenul ; cavitate în fructul unei flori , în care se găsesc semințele . 2. Loc ocupat de un organ sau

 

COCLAURI

... COCLÁURI s . n . pl . Locuri neumblate sau

 

POZIȚIE

... POZÍȚIE , poziții , s . f . 1. Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva ( în raport cu altcineva sau cu altceva ) ; fel , mod în care este așezat cineva sau ceva ( în spațiu ) ; p . ext . peisaj din natură . 2. Teren , loc pe care sunt așezate trupele pe front sau vasele de război pe mare și folosit ca bază de atac sau de apărare . 3. Atitudine , ținută . 4. ( Fam . ; despre femei ; în expr . ) A fi în poziție - a fi gravidă . 5. Condiție , situație ...

 

MARGINE

... MÁRGINE , margini , s . f . 1. Loc unde se termină o suprafață ; extremitate , capăt al unei suprafețe . 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient ; loc unde se termină o groapă sau un recipient . 3. Fig . Limită până la care se poate admite sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>