Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUMEA
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 128 pentru LUMEA.
GÓMĂ^2 s . f . ( Cu sens colectiv ) Persoane care aparțin lumii elegante , societății cu pretenții de distincție ; ( fam . ) eleganță excesivă , pretențioasă ( în vestimentație ) . GÓMĂ^1 , gome , s . f . 1. Tumoare cu aspect de noduli , de natură infecțioasă sau parazitară , care apare pe piele , ficat etc . 2. Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor
HÁOS , haosuri , s . n . 1. Stare primitivă , de neorganizare , în care , după cum presupuneau cei vechi , s - ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om ; ( în unele concepții teogonice ) spațiu nemărginit , cufundat în beznă și umplut de " neguri " , în care s - ar fi găsit , într - un amestec confuz , elementele și materia înainte de organizarea lumii ; stare de dezordine , primordială a materiei . 2. Stare generală de mare confuzie , dezordine mare , învălmășeală , neorganizare . [ Var . : ( înv . ) cáos s .
HOLÍSM s . n . ( Filoz . ) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale , socotind drept " factor integrator " al lumii un principiu imaterial și
... Ă , imanenți , - te , adj . 1. Care este propriu naturii obiectului , care acționează din interiorul obiectului , condiționat de esența obiectului ; intrinsec . 2. ( În concepția idealistă despre lume
INACTIVÍSM s . n . ( Rar ) Accentuare a atitudinii inactive ; mod de viață care evită contactul cu lumea
INTELECTUALÍSM s . n . 1. Concepție potrivit căreia intelectul ( rațiunea ) este capabil ( ă ) de a înțelege lumea . 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale . 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere , considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui . [ Pr . : - tu -
... INTRODÚS , - Ă , introduși , - se , adj . ( Despre oameni ) Care are relații cu multă lume
INTROVERSIÚNE s . f . ( Psih . ) Orientare a conștiinței către propriul eu ; tendința de a se închide în sine , neglijând lumea exterioară . [ Pr . : - si -
... sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol . 2. ( Înv . ; urmat de determinări ) Suprafață . 3. Stăvilarul morii . [ Pl . și : ( înv . ) lumine ] - Probabil din lume
MACROCÓSM s . n . ( Livr . ) Lumea în totalitatea ei ; Univers , cosmos . [ Var :
MANIHEÍSM s . n . Doctrină religioasă din Orientul Apropiat , potrivit căreia lumea este guvernată de două principii , al binelui și al