Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORALĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 231 pentru MORALĂ.

CLIMAT

... CLIMÁT , climate , s . n . 1. Climă ( 1 ) . 2. Fig . Mediu social , politic , moral

 

COINTERESA

COINTERESÁ , cointeresez , vb . I . Tranz . A face ca cineva să fie interesat într - o acțiune comună împreună cu altul ( sau cu alții ) ; a stimula interesul cuiva pentru ceva ( prin recompense materiale sau morale ) . [ Pr . : co -

 

CONȘTIINȚĂ

CONȘTIÍNȚĂ , conștiințe , ( rar ) s . f . 1. ( Fil . ) Sentiment , intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență ; p . ext . cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său . 2. Faptul de a - și da seama ; înțelegere . 3. ( În opoziție cu existența , materia ) Gândire , spirit . 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită . 5. ( În sintagma ) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă , filozofică etc . [ Pr . : - ști -

 

CONCILIU

CONCÍLIU , concilii , s . n . Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr - o provincie , dintr - o țară sau din întreaga lume , în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă , de morală sau de disciplină bisericească ; sobor ,

 

CONTRIBUI

CONTRIBUÍ , contríbui , vb . IV . Intranz . A - și aduce contribuția ( morală sau materială ) , a participa la o acțiune comună ; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui

 

CORUPT

CORÚPT , - Ă , corupți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care se abate de la morală ; desfrânat , depravat , stricat . V.

 

CRAPULOS

CRAPULÓS , - OÁSĂ , crapuloși , - oase , adj . ( Rar ) Care este în decădere , în stare de mizerie morală ; vicios ,

 

CURAJ

CURÁJ s . n . Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel ; îndrăzneală , fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor ; tărie de caracter , temeritate ,

 

CUVENI

CUVENÍ , pers . 3 cuvíne , vb . IV. Refl . unipers . 1. A - i reveni cuiva ceva , a avea drept la ceva ; a merita . 2. A fi conform cu cerințele morale ; a se

 

DATORA

DATORÁ , datorez , vb . I . 1. Tranz . A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau , p . ext . , altceva ; a fi dator cuiva ceva . 2. Tranz . A avea o datorie morală sau legală față de cineva , a - i fi îndatorat pentru ceva ; a fi obligat la ceva față de cineva . 3. Refl . A avea drept cauză . [ Var . : datorí vb .

 

DATORIE

DATORÍE , datorii , s . f . 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva . 2. Obligație legală sau morală ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>