Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUȘCHI
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 139 pentru MUȘCHI.
... DECONTRACTÁT , - Ă , decontractați , - te , adj . 1. ( Despre mușchi
... DELTOÍD , - Ă , deltoizi , - de , adj . , s . m . 1. Adj . În formă de triunghi . 2. S . m . Mușchi
ELECTROCARDIOGRAFÍE s . f . Metodă de investigație a funcțiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea mușchiului cardiac . [ Pr . : - di -
... ELECTROFIZIOLOGÍE s . f . Ramură a fiziologiei care se ocupă cu studiul manifestărilor electrice ale organelor și țesuturilor ( mușchi
ELECTROMIOGRAFÍE s . f . Înregistrare a contracțiilor mușchilor scheletici cu ajutorul electromiografului . [ Pr . : - mi -
... ELECTROTÓNUS s . n . Modificare a excitabilității unui țesut viu ( nerv sau mușchi
... ERECTÓR , - OÁRE , erectori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . ( Anat . ; despre mușchi ) Care servește la ridicarea anumitor organe . 2. S . n . Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor ...
... ESCALÓP , escalopuri , s . n . Preparat culinar făcut din bucăți subțiri de mușchi
EXTENSÓR , - OÁRE , extensori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care are rolul de a întinde . 2. S . n . Aparat pentru dezvoltarea mușchilor , format dintr - unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere , care trebuie întinse cu
FÁSCIE^1 , fascii , s . f . l . ( La pl . ) Mănunchi de nuiele de mesteacăn , legat cu o curea , având la mijloc , în partea superioară , o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani . 2. Fascină . FÁSCIE^2 , fascii , s . f . ( Anat . ) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni
FÍZIC , - Ă , fizici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care se referă la corpul ființelor vii , în special la activitatea mușchilor , care aparține corpului ființelor vii , în special activității musculare . 2. S . n . Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice , precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare . 5. Adj . Care aparține fizicii ( 4 ) , privitor la