Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT RAR
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 78 pentru OBIECT RAR.
... FERECĂTÚRĂ , ferecături , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a fereca ; ( concr . ) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect
... MÉRGERE s . f . ( Rar ) Acțiunea de a merge și rezultatul ei ; mișcare ( a unei ființe sau a unui obiect
... SOÁȚĂ , soațe , s . f . 1. ( Astăzi rar ) Soție , nevastă . 2. ( Înv . ) Tovarășă ; colaboratoare ; prietenă . 3. ( Înv . ) Persoană , obiect
... SIMBÓL , simboluri , s . n . 1. Semn , obiect , imagine etc . care reprezintă indirect ( în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice ) un obiect , o ființă , o noțiune , o idee , o însușire , un sentiment etc . 2. Spec . Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică ... 3. ( Bis . ; în sintagma ) Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine ; crezul . [ Acc . și : símbol . - Pl . și : ( rar
... DEȘTÉRNE , deștérn , vb . III . ( Rar ) 1. Tranz . A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă ( cu obiectele rânduite pe ea ) . 2. Refl . A se ...
... SUBRÁȚ , subrațe , s . n . 1. ( Rar
... o temă politică , economică , științifică etc . 2. Diviziune într - un document oficial , marcată de obicei printr - un număr de ordine sau printr - o literă . 3. Obiect care se vinde în comerț . 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul , adjectivul sau ( mai rar
... CÂRN , - Ă , cârni , - e , adj . 1. ( Despre nas , rar
... ICOÁNĂ , icoane , s . f . 1. Imagine pictată sau , mai rar , sculptată , care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect
... PLICI ^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid , de o lovitură ( aplicată cuiva pe piele ) etc . ; pleosc . - Onomatopee . PLICÍ^2 , plicesc , vb . IV . Intranz . ( Rar
... DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod ...