Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLIGAT
Rezultatele 51 - 59 din aproximativ 59 pentru OBLIGAT.
... vb . IV . Tranz . 1. ( Astăzi rar ) A uza de forță față de cineva sau de ceva ; a constrânge , a obliga , a sili ( 1 ) ; a violenta . 2. Spec . A necinsti , a viola o femeie , o fată . 3. Fig ...
SLÚGĂ , slugi , s . f . I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia , fiind retribuită în bani sau în natură . 2. Fig . Persoană subordonată alteia și obligată , din cauza condițiilor sociale în care se află , să - i execute voința . 3. ( Înv . ) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier . II. ( Rar ) Aparat simplu , format dintr - o scândură scobită la un capăt , care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva ;
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
... cu mișcări bruște și cu sărituri , fără ritm ; a țopăi . ( Fam . ; în expr . ) A juca ( pe cineva ) tontoroiul = a obliga
TRAS , - Ă , trași , - se , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre față sau părți ale ei ) Slab , obosit , sleit ( de boală , de supărare etc . ) ; ( despre oameni ) care are fața slabă , obosită , suptă . 2. S . m . Persoană asupra căreia s - a emis o trată pe care este obligată să o plătească la
VECÍN , - Ă , vecini , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . Care este , se află , stă alături , în apropiere de cineva sau de ceva . 2. S . m . și f . Persoană care trăiește , locuiește , se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva ; popor , stat etc . care este vecin ( I 1 ) cu alt popor , cu alt stat etc . II. S . m . Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală , obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani ; rumân ,
VENDÉTĂ , vendete , s . f . Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie , un omor , divulgarea unui secret etc . , frecvent în Corsica și Sicilia , care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei , obligate să se răzbune cu orice preț ; p . ext . ură puternică , sete de răzbunare
VÚLPE , vulpi , s . f . I. 1. Mamifer carnivor sălbatic , de mărimea unui câine , cu blana roșcată , cu coada lungă și stufoasă , cu urechile ascuțite și cu botul îngust ; vulpoaică ( Vulpes vulpes ) . 2. Fig . Persoană vicleană , șireată . II. 1. ( Reg . ) Dar în bani sau în vin pe care , după datina de la nunți , mirele , dacă este din alt sat , este obligat să - l dea flăcăilor din satul miresei . 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung , cu boabele rare , dulci , de culoare roșiatică . 3. Ferestruică în acoperișul caselor țărănești , prin care iese fumul din pod . 4. Compuse : ( Iht . ) vulpe - de - mare = vatos ; ( Zool . ) vulpea - deșertului = fenec . [ Var . : húlpe s .
ZAHEREÁ , zaherele , s . f . ( Înv . ) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor