Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PANTA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 64 pentru PANTA.

ROSTOGOL

... ROSTOGÓL , rostogoluri , ( I ) s . n . , ( II ) s . m . I. S . n . 1. ( Adesea fig . ) Mișcare de rostogolire . 2. Pantă cu înclinare mare într - o mină , care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire , sub acțiunea greutății proprii . II. S . m . Plantă erbacee meliferă ...

 

SĂNIUȘ

... SĂNIÚȘ , săniușuri , s . n . 1. Loc în pantă

 

SCHILIFT

... SCHILÍFT , schilifturi , s . n . Instalație pentru transportul schiorilor pe vârful unei pârtii sau pe o pantă

 

SERPENTINĂ

... SERPENTÍNĂ^2 s . f . v . serpentin . SERPENTÍNĂ^1 , serpentine , s . f . 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă ; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu ; p . ext . drum cotit , șerpuit . 2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată , înfășurată strâns , care , aruncată la ...

 

SOCLU

... metal a unui bec electric care se fixează în dulie . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Soclu continental = zonă a uscatului , afundată cu pantă

 

SOLIFLUXIUNE

SOLIFLUXIÚNE s . f . Proces de alunecare lentă a solului pe pantele mici ca urmare a îmbibării cu apă a depozitelor superficiale . [ Pr . : - xi - u - . - Var . : soliflucțiúne s .

 

SUIȘ

... SUÍȘ , suișuri , s . n . 1. Suire , urcare , suit ( 1 ) . 2. Loc pieziș care urcă ; urcuș , povârniș , pantă

 

TĂRĂGĂNAT

... TĂRĂGĂNÁT , - Ă , tărăgănați , - te , adj . 1. ( Despre o acțiune ) Executat încet , cu multe amânări . 2. ( Reg . ; despre un teren ) în pantă

 

TABACHERĂ

TABACHÉRĂ , tabachere , s . f . 1. Cutiuță în care se păstrează tutunul sau țigările . 2. Fereastră mică , înclinată , executată în panta acoperișului unei construcții . [ Var . : tabachére s .

 

TALUZ

... TALÚZ , taluzuri , s . n . Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu ; teren în pantă

 

TALUZA

... TALUZÁ , taluzez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A da formă de taluz , de pantă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>