Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVENI
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 171 pentru PROVENI.
EIDÉTIC , - Ă , eidetici , - ce , adj 1. Care ține de eidetism . 2. ( Psih . ) Care provine din imaginație . [ Pr . : e -
... A emite , a degaja , a împrăștia un gaz , vapori , un miros etc . ; a exala . 2. Intranz . A proveni
EMISÁR , emisari , ( I ) s . m . , emisare , ( II ) s . n . I. S . m . Trimis al unei organizații politice sau al unui stat , cu o misiune ( secretă ) ; p . gener . persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare . II. S . n . 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi , așezări umane etc . , vărsându - le apoi într - o apă mai mare . 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr - un bazin
ENDODÉRM , endoderme , s . n . 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare , din care provin tubul digestiv și glandele anexe . 2. Strat unicelular al peretelui corpului la celenterate . 3.
ENDOGÉN , - Ă , endogeni , - e , adj . 1. ( Despre fenomenele geologice ) Provocat de forțe care provin din interiorul pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței . 2. ( Med . ) Care ia naștere , care se datorește unor cauze din interiorul
ERUPTÍV , - Ă , eruptivi , - e , adj . 1. Cu privire la o erupție ( 1 ) , care provine dintr - o erupție ; de origine vulcanică . 2. ( Despre o boală ) Însoțit de apariția unei erupții ( 2 ) , care se manifestă printr - o
ETIMÓN , etimoane , s . n . Cuvânt ( de obicei dintr - o limba străină ) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi ; etimologie (
EXÓTIC , - Ă , exotici , - ce , adj . Care se află într - o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspecte neobișnuite , ciudate ; care provine dintr - o asemenea regiune , care aparține , care este propriu acestor țări . [ Pr . : eg -
EXTRINSÉC , - Ă , extrinseci , - ce , adj . 1. Care vine din afară , care nu provine din esența lucrurilor . 2. ( Anat . ; despre organe ) Originar din afara locului unde se găsește sau
FANARIÓT , - Ă , fanarioți , - te , s . m . , adj . 1. S . m . Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol ; spec . demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită . 2. Adj . Care aparține fanarioților ( 1 ) , privitor la fanarioți ; caracteristic fanarioților ; fanariotic . [ Pr . : - ri -
FÁRSĂ , farse , s . f . 1. Comedie cu conținut ușor , în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit și din situații amuzante , uneori burlești ( nu din studiul aprofundat al caracterelor ) . 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza ; mijloace folosite în aeest scop ; păcăleală ,