Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECUNOAȘTE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 86 pentru RECUNOAȘTE.
... distinct aplicat pe un obiect , pe un produs , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele , pentru a - l recunoaște etc . 2. Fisă de metal cu număr de ordine , cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor ...
MÁSCĂ , măști , 1. Bucată de stofă , de mătase , de dantelă , de carton etc . ( înfățișând o față omenească sau figura unui animal ) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei ( pentru a nu fi recunoscut ) , lăsând numai ochii descoperiți ; obrăzar . 2. Machiaj ; p . ext . preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului . 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană , un animal , un obiect pentru a le proteja , a le ascunde vederii . 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar ; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de
... ființe ) . 4. Mică scobitură pe suprafața dinților ( molari ai ) calului și ai altor animale erbivore , care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște
MIMETÍSM s . n . Însușire dobândită de unele animale în cursul selecției naturale , de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător ( pentru a se confunda cu acestea și a nu fi recunoscute de
... MONOTEÍSM s . n . Sistem religios care recunoaște
NECONTESTÁT , - Ă , necontestați , - te , adj . Care nu este ( sau nu poate fi ) contestat ; incontestabil , recunoscut ( ca valabil ) ; evident . - Ne - + contestat ( după fr .
... NEGÁ , neg , vb . I . Tranz . A contesta existența , necesitatea , obligativitatea unui lucru , a unui fenomen etc . ; a nu recunoaște
NEIDENTIFICÁT , - Ă , neidentificați , - te , adj . Care nu a fost identificat , recunoscut , stabilit , constatat . - Ne - + identificat ( după fr . non -
NÓRMĂ , norme , s . f . 1. Regulă , dispoziție etc . obligatorie , fixată prin lege sau prin uz ; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă . 2. Criteriu de apreciere , de reglementare . 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într - o unitate de timp ; ( concr . ) produs realizat în acest
... ORIENTÁ , orientez , vb . I . 1. Refl . A ști încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinație , a recunoaște , a stabili direcția , a găsi drumul ; p . ext . a găsi calea cea mai bună de urmat într - o anumită ...
ORIENTÁT , - Ă , orientați , - te , adj . 1. Care a recunoscut locul unde se află , care știe în ce direcție trebuie să se îndrepte ; p . ext . informat , lămurit , edificat . 2. ( Mat . ) Îndreptat spre o anumită direcție . [ Pr . : - ri -